Dumnezeul păcii

Când dai Tu pace, Domnul meu,

Când Te înduri Tu, Salvatorul,

Atunci nici valul cel mai greu

Nu îmi mai clatină piciorul.

Când spui Tu Doamne un cuvânt,

Se potoleşte-orice furtună.

Eu nu mă tem de ploi şi vânt,

Căci le străbatem împreună.

Când inima mi-o cercetezi

Şi-n ea pătrunzi Tu, Infinitul,

Te simt cum binecuvintezi

Cu harul Tău, fiinţa-mi:lutul.

Când lângă mine Te cobori,

Nici greul nu-mi mai pare greu,

Căci bucurii de nedescris

Găsesc în Tine, Tatăl meu.

Pe braţul Tău mă las purtat

Cu tot ce sunt şi ce iubesc.

Tu eşti al păcii Împărat…

Spre slava Ta vreau să trăiesc!

~Amin~

Nu merităm şi totuşi...

 Să nu ne amăgim crezând

Că I-am făcut lui Dumnezeu un loc

În viaţa noastră pe acest pământ,

Când El e Necuprinsul, El e tot!

El locuieşte-n inimi ce-s predate

În întregime, înaintea Lui,

În inimi ce se lasă modelate

Şi copleşite de iubirea Lui…

El ne-a dat tot şi totul ni se cere.

El fără noi, rămâne Dumnezeu.

Noi fără El, n-avem nici o putere

Şi-am fi zdrobiţi de păcătosul eu.

Ce mare-i mila Ta! Ce minunată!

Nu merităm şi totuşi ne iubeşti

Şi Îţi doreşti ca să păşim odată

Prin harul Tău...în slăvile cereşti!

~Amin~

Cu El biruim

Suntem ca firul de praf ce se-opreşte

Pentru o clipă pe negrul pământ,

Iar apoi, alte zări întâlneşte,

Fiind uşor purtat pe-aripi de vânt.

Trec ani întregi, dar nouă ni se pare

Că au trecut doar clipe din viaţă.

Suntem numai un abur ce dispare,

Dar noi avem o ţintă şi-o speranţă!

Suntem atât de mici pe-acest pământ,

Dar dacă ne plecăm în rugăciune,

Simţim în noi puterea Celui sfânt,

Lăsând în urmă trecătoarea lume.

Putem atinge prin credinţă Cerul,

Păşind prin har pe culmi de bucurii,

Când ne plecăm smeriţi în faţa Celui

Care ne-a scos de sub robia firii.

Noi suntem mici, dar Domnul nostru-I mare!

El mută munţi, croieşte drum prin mări...

Noi suntem slabi, dar braţul Său e tare!

Cu El pe veci suntem biruitori!

~Amin~

Eu sunt cu tine

,,Nu te teme!”
Ce mari cuvinte…
Ce vorbe pline de putere!

Când simţi că totul se destramă
Şi ce-ai avut în abur piere,
Tu crede-n Cel ce totul vede
Şi-ţi porunceşte: ,,Nu te teme!” 

Când valul creşte

Şi este gata să te-nghită
Şi-auzi furtuna cum răcneşte,
Tu crede-n Cel ce porunceşte
Şi vântului şi mării : ,,Gata!”
Iar ochii-ţi pironeşte-n zare
Să-L vezi pe Cel ce te iubeşte
Cum grabnic peste val păşeşte
Şi te ridică cu braţ tare! 

De-n orizontul vieţii tale
Vezi doar ruine, locuri goale
Şi pe pământul fără ploaie
Te prăbuşeşti cu-a ta durere,
Tu crede-n Cel ce totul poate
Şi vei vedea în depărtare
Un Om ce porunceşte : ,,Ploaie!”
Şi pe-al Lui chip scrie : ,,Salvare!” 

,,Nu te teme!”
Ce mari cuvinte!
Ce vorbe pline de putere.
,,Eu sunt cu tine…nu te teme!” 

~Amin~ 

Împotriva curentului

E mult prea multă suferinţă

În lumea de păcate plină

Ca să nu fii, în umilinţă,

Prin harul Său, un om ce-alină.

E mult prea lacomă mulţimea

De oameni de pe-acest pământ,

Ca tu să nu îţi împarţi pâinea

Cu cel sărac, cu cel flămând.

Când răzbunarea e la culme

Şi mulţi, uitând de Dumnezeu,

Prin ură îşi clădesc un nume,

Tu să întorci obrazul tău…

Şi să nu ştii ce-i răutatea,

Chiar dacă te vei întâlni

Pe calea ta cu nedreptatea.

Tu plin de dragoste să fii!

Să fii un om ce se jertfeşte

Şi uită de al său folos…

Să fii un om care iubeşte

Să fii lumină, prin Hristos!

Când cerul tot trăieşte-n tine,

Când Îl cunoşti pe Dumnezeu,

Îţi lipeşti inima de bine

Şi pui pe-o cruce eul tău...

~Amin~

O inimă întreagă

Pun inima pe-altar ‘naintea Ta.

În întregime, Domnul meu, o ştii.

Ea bate numai la porunca Ta,

Iar Tu în palme, iubitor o ţii...

Tu ştii când bucuria o inundă

Sau când durerea grea o copleşeşte

Şi îi vorbeşti cu vocea Ta cea blândă,

Iar ea, Isuse scump…ea Te iubeşte.

Dar dacă nu-i a Ta în întregime,

Şi alte lucruri o mai stăpânesc,

Te rog să mistui tot ce-i rău în mine

Şi să mă-nveţi mai mult să Te iubesc.

O, leagă-mi Doamne inima de Cer!

Fă să tânjească numai după Tine

Lăsand în urmă  lucruri care pier!

Tu ai creat-o şi îţi aparţine!

Pun inima pe-altar ‘naintea Ta...

Lucrează Doamne cu putere-n ea!

~Amin~

Golgota

Pe dealul Golgotei, pe crucea de lemn,

Cu faţa brăzdată de sânge şi lacrimi,

Hristos a zdrobit al nostru blestem,

Răbdând din iubire şi ură şi patimi.

,,Iertare! Iertare! Iertare!’’

S-a scris pentru noi pe Calvar…

Iertare plătită cu lacrimi amare!

Hristos a fost Mielul pe-altar.

Ne-a împăcat Isus atunci cu Cerul,

Fiind El însuşi jertfa ce-a fost dată

Şi-a revărsat asupra noastră harul

De a-L numi pe Domnul nostru ,,Tată”!

Nu-i o poveste Golgota. Nu-i mit.

Nu-i doar un om ce-a fost întins pe-o cruce.

Isus Hristos din dragoste-a venit

Povara lumii-ntregi să o ridice!

Prin mila Sa avem noi astăzi harul

De-a ne pleca genunchii-n faţa Lui,

Să-I spunem bucuria sau amarul.

Salvaţi am fost prin jertfa Fiului!

Nu mai suntem robiţi de întuneric,

Ci-L lăudăm pe El prin rugăciuni

Şi-ncrezători în braţul Său puternic,

Vedem cum ne ascultă prin minuni.

O, Miel Ceresc, cu fruntea la pământ,

Venim cu toţi azi să Îţi mulţumim

De mila Ta, de harul Tău ceresc...

Slăvit să fii, în veci de veci, amin!

Lângă Dumnezeu

De-ai obosit căutând fericirea

Şi dacă pace nicăieri nu găseşti,

Cu iubire te aşteaptă Mesia

Ca-n braţul Său să te odihneşti.

De nu mai ştii ce înseamnă speranţa

Şi de durere fruntea ţi-e plecată,

Încredinţează-I Lui chiar astăzi viaţa!

Ascunde-te în palma Sa de Tată!

Spune-I Lui tot, căci Domnului îi pasă

De lacrimile ce în pumni le-aduni.

Spune-I Lui tot, căci singur nu te lasă

Ci îţi răspunde-n taină prin minuni.

De-ai să-L cunoşti pe El cu-adevarat,

Minune o să-ţi pară orice clipă.

Iar sufletul îţi va fi săturat

Şi ocrotit sub blânda Sa aripă...

Iar inima ce-odata era frântă,

Va bate-atunci doar pentru Salvatorul

Şi îmbrăcat cu pacea Sa cea sfântă,

Îţi va păşi pe munte iar piciorul.

Doar lângă Isus este fericirea.

N-o căuta în praful de păcate!

În lume vei găsi doar amăgirea.

Tu caută-L pe El! El totul poate!

~Amin~

Destul !

Se scurge din noi viaţa ca nisipul,

Dintr-o clepsidră ce-a fost răsturnată.

Când nu avem de partea noastră timpul,

De ce uitam că vom muri odată?

Ne deşteptăm în zori de zi şi-n grabă,

De tot ce-i efemer ne îngrijim,

Iar la apus ne îndreptăm spre casă

Şi-a doua zi, din nou la drum pornim.

Câţi ne mai îndreptăm spre El privirea

Şi înălţăm curate mâini spre Cer?

Câţi ne mai amintim că fericirea

E să-L cunoaştem tot mai mult pe El?

De ce-I păstrăm lui Dumnezeu doar partea

Ce mai rămâne în final de zi,

Dar ne dorim cu El eternitatea

Şi ne numim ai Cerului copii?

Câţi Îi mai mulţumim de bunătate?

De har? De mila Sa şi de iertare?

De oameni dragi, de zâmbet, sănătate,

De Mâna Sa ce-aduce alinare?

De vântul ce se plimbă ‘ncetişor,

De stelele ce luminează-n noapte,

De pomii verzi, de apa din izvor,

De ce-am uitat să-I mulţumim de toate?

Destul cu închinarile de formă

Din inimi ce nu ard pentru Hristos

Şi braţe care egoist adună

Doar pentru lume, fără de folos!

Unde sunt ochii plânşi în rugăciune?

Unde-i credinţa? Jertfa? Unde-i postul?

Cât soarele vieţii nu apune,

Să ne trezim! A fost, oricum, destul!

 ~Amin~

Nădăjduieşte în Domnul

Pentru ce te mâhneşti, suflete? Pentru ce-atâtea lacrimi amare?

Ţi-e cântarea numai suspine. Spune-I Domnului azi ce te doare!

Şterge-ţi lacrima fierbinte. Priveşte azi spre Salvatorul!

De mila Lui adu-ţi aminte…în Mâna Lui e ajutorul.

Tu ai un Dumnezeu în stare să mute munţi de întristări

Şi să reverse pe-a ta cale belşug de binecuvântari!

Încrede-te în El mereu…fă din El Stânca vieţii tale!

Nădejdea ta e Dumnezeu şi mila-I fără de hotare!

Iată Mielul străbătând azi norii. El vine să-ţi aducă pacea Sa.

O, suflet trudit, se-apropie zorii! Ridică-ţi spre Ceruri privirea!

~Amin~

Să învăţăm să iubim!

Nu ne este de ajuns ,,îndeajunsul”

Şi nu ne mai săturam de ,,destul”.

Neobosiţi, străbatem pământul

Şi zdrobim în bucăţi legământul.

Când sunt atâtea lacrimi amare

Ce încă aşteaptă să fie şterse,

De ce am uitat de chemare?

De ce nu mai ştim să ne pese?

Nu sunt puţini acei care suspină

Şi cad zdrobiţi de-atâta încercare.

Suntem făcuţi să fim aici lumină.

De ce uităm s-aducem alinare?

Când ne-am obişnuit atât de tare

Cu lipsa de durere şi necaz

Şi am uitat că sunt şi oameni care

Adorm cu lacrimi calde pe obraz?

Adorm cu inimi frânte şi aşteaptă

O vorba bună. O încurajare...

Măcar un glas din lumea asta toată,

Măcar un glas să spună de Salvare!

Ni se va cere-odată socoteala.

Atât de aspru judecaţi vom fi,

Dacă numai o foaie şi cerneala

Ne mai dau nume de cereşti copii.

Te rog Isus, cât încă se mai poate,

Învaţă-ne ce-nseamnă să iubim!

Învaţă-ne iertarea, bunătatea...

Învaţă-ne, Isus, să ne jertfim!

~Amin~

Ascultă...

O, om !

De ce când tu priveşti în jurul tău,

Eşti încântat de tot ce-nseamnă lume

Şi uiţi că pentru tine, Dumnezeu

Are un plan cum nu se poate spune?

Are-un destin măreţ şi o cunună,

Are un Loc cu dragoste gătit!

De ce legi viaţa ta de o minciună,

Fiind de-acest pământ îndrăgostit?

De când n-ai mai privit cu drag spre Cer?

De când n-ai stat să te gândeşti adânc

La bucuriile ce-n veci nu pier

Şi-s pregătite sus, în Raiul Sfânt?

O, nu ţi-e dor de Mirele Ceresc?

Nu Îl aştepţi, cutremurat, să vină?

Oare-ai uitat c-acei ce Îl iubesc,

Privesc spre Salvatorul? Spre Lumină?

N-ai cum să ştii că mâine-n zori de zi,

Când soarele se-nalţă peste lume,

Din aşternutul tău te vei trezi.

De mâine vei trăi, n-ai cum să ştii…

Dezleagă lanţurile ce te leagă

Atât de strâns de tot ce-i pe pământ

Şi lasă astăzi viaţa ta întreagă

În palma Celui ce e veşnic Sfânt.

Doar Cerul Său să fie ţinta ta!

De Cer de-acum să fii îndrăgostit!

Să poţi, când trâmbiţa va răsuna,

S-auzi ‚‚copilul Meu, bine-ai venit!” !

~Amin~

Voia Ta

Cât bate-o inimă în mine,

O, Doamne, Dumnezeul meu,

Să caute doar ce e bine

Şi să se lepede de rău.

Cât mai am grai să pot vorbi,

Cu rost al meu cuvânt să fie

Şi să arate-n orice zi

Doar calea spre Împărăţie.

Cât ochii mei mai au lumină,

Spre Tine eu vreau să privesc.

Tu faci din noapte, zi senină

Şi mă ajuţi să biruiesc.

Tu îmi eşti totul, Domnul meu,

Iar harul Tău mă înconjoară

Cu bucurii de nedescris

Din zori de zi şi până-n seară.

Cu tot ce am, cu tot ce sunt,

Puterii Tale mă supun…

Vreau peste faptă, peste gând,

Doar Tu mereu să-mi fii Stăpân.

Cer mila Ta să mă păzească

Şi-oricât, Isuse, m-ar costa,

Eu vreau ca să se împlinească

Doar voia Ta în viaţa mea!

~Amin~

El e în control

Când tulburate sunt apele din viaţa ta,

Când prin aburii de ceaţă, ţărmul nu îl vezi,

Să nu îţi fie tulburată şi inima!

Hristos e în control. În El să te încrezi!

Când planurile tale se zădărnicesc,

Fiinţa ta să nu se cutremure!

Există pentru tine-un plan ceresc.

Păşeşte înainte cu încredere!

Cel ce te-a întocmit cu-atâta dragoste,

Nu stă nepăsator când tu suspini.

Acel ce-i Domn în zi de bucurie,

E Domn şi când ţi-e calea numai spini.

De azi nu ai răspuns la întrebare

Şi fără rost îţi par, adesea, lucruri,

Tu crede doar, că după încercare,

O să Îi mulţumeşti şi-o să te bucuri.

Ridică mâini curate spre Acela

Ce nu te lasă nicicând părăsit…

Adu-ţi aminte că şi-n clipe grele,

Tu eşti atât de mult de Cer iubit!

~Amin~

Nu eşti uitat

Cum ai putea să crezi că Dumnezeul

Ce din iubire pe-al Său Fiu L-a dat,

Acum, când dureros te-apasă greul

Şi treci prin încercare…te-a uitat?

Cum ai putea să crezi că El nu vede

Ce-amare lacrimi curg din ochii tăi?

Isus Hristos le-a numărat pe toate,

Căci El nu-i părăseşte pe ai Săi.

Suspinul tău Îl doare-atât de tare

Durerea ta-I străpunge inima…

Dar vrea să te înveţe cu răbdare

Prin orice-ar fi sa vină, a-L urma.

Nu-i Mâna Sa lipsită de putere.

El într-o clipă poate ca să ia

Povara grea, cumplita ta durere.

E Dumnezeu şi poate alina!

Dar daca te mai las-un timp în vale

E ca să te înveţe ce-i credinţa.

Nu eşti de Cer uitat, oricât de tare

Tu simţi acum ce-nseamnă suferinţa.

Tu esti săpat în ale Sale Mâini…

Cu preţul vieţii-ai fost răscumparat!

Deci, chiar de-ţi trece calea printre spini,

Adu-ţi aminte: El nu te-a uitat!

La timpul hotărât de Salvatorul,

Se vor ivi iar zorii-n viaţa ta

Şi-ţi va păşi pe munte iar piciorul,

Căci fără margini este mila Sa!

~Amin~

Vine Împăratul !

Vine o zi când, lăsând crucea jos,

Ne vom pleca în faţa lui Hristos

Şi copleşiţi de-atâta măreţie

Ne-om ridica spre-a Sa Împărăţie.

Şi vor cânta atunci toţi sfinţii-n cor

Spre gloria Sa, al nostru Salvator,

Căci vine iar, cu slavă şi putere

El, pacea noastră care-n veci nu piere.

Vine Isus! Oare-ai uitat că vine?

Va fi o bucurie pentru tine?

Sau zi de jale şi de-amărăciune,

Ştiind că ai trait doar pentru lume?

Vine Isus! E-aproape judecata!

Copiii Săi striga-vor ,,Maranata!

O, Iată Mielul ! Iată Salvatorul!”

Striga-vor toţi ce-i poartă astăzi dorul.

N-ai să te poţi ascunde undeva.

Nu vei putea să îţi mai schimbi viaţa,

Ci cu dreptate fi-vei judecat

Pentru trăirea plină de pacat.

Nu te-nfiori acum cand ştii că vine?

Nu vrei să laşi păcatul ce te ţine?

Nu vrei să cazi cu faţa la pământ

În faţa Celui ce e veşnic Sfânt?

Vine Isus! Deci, cântăreşte bine,

Ştiind că vine iar şi pentru tine.

O,lasă lumea. Lasă azi păcatul!

Sfinţeşte-ţi viaţa ! Vine Împăratul!

~Amin~

Dorinţă

Să-mi fii Tu tot, iubit Isus...

Să-mi fii Tu tot, asta-mi doresc

Şi până voi ajunge Sus,

Vreau tot mai mult să Te iubesc.

De Tine nu vreau să mă las.

Condu-mi prin har, Tu, orice pas.

Fă Doamne din viaţa mea

O laudă la adresa Ta!

Să fii slăvit prin tot ce fac:

Şi când vorbesc, dar şi când tac.

În mine să Te vezi doar Tu

Şi când spun ,,da” şi când spun ,,nu”.

Şi când păşesc, dar şi când stau.

Şi când primesc, dar şi când dau.

Inundă, Doamne viaţa mea

Cu harul Tău, cu mila Ta!

De n-am din harul Tău ceresc,

Eu nu ştiu Doamne să iubesc…

Nu ştiu să rabd, nu ştiu să iert

Şi mi-ar fi viaţa un deşert.

Cât bate-o inimă în mine,

Să bată, Doamne, pentru Tine!

Să bată doar spre slava Ta,

Căci Tu-ai creat-o. Este-a Ta.

Să-mi fii Tu tot, iubit Isus...

Să-mi fii Tu tot, asta-mi doresc!

~Amin~

Ridică-ţi ochii spre Cer

Nu simţi fiori când te gândeşti

C-Acel ce-a întocmit uscatul,

Acel ce-I veşnic Împăratul,

E Cel pe care Îl slujeşti?

Când ai un Dumnezeu în stare

Să mute munţi din locul lor

Ca să îţi vină-n ajutor,

De ce disperi prin încercare?

Oare-ai uitat că El e-Acelaşi?

În El nu-I umbră de schimbare.

Deci fie noaptea cât de mare,

El va conduce ai tăi paşi.

Pleacă-ţi genunchii-n umilinţă.

Pleacă-ţi fiinţa-n faţa Lui…

Hristos va asculta ce-I spui,

Dacă-I vei spune cu credinţă.

Acel ce-I Domn în bucurii

Şi te-nconjoară cu-ndurare,

Rămâne Domn şi-n încercare

Deci fără teamă tu să fii!

Să nu îţi tremure fiinţa

Când suflă vântul furios.

Nădejdea ta e în Hristos

Şi tot la El e biruinţa!

Ridică-ţi deci acum privirea

Din praful negru de-ndoială

Şi mergi pe cale cu-ndrăzneală,

Ştiind că-n El e izbăvirea...

Iar într-o zi, cu ochii-n lacrimi,

La pieptu-I te va strânge Mielul

Şi împărţind cu sfinţii Cerul,

Tu vei uita de plâns şi patimi.

~Amin~

Stânca de veacuri

Cei ce se-ncred în Tine, Tată,

Cei ce-au facut din Tine-un scut,

Cântând trec prin viaţa toată

Şi-au pace-n inimă oricând.

Nu sunt scutiţi de suferinţă,

Nu le e drumul numai flori,

Dar trec prin vale cu credinţă,

Iar Tu cu milă-i înconjori.

Ei ştiu ca Tu le dai putere

Şi nu cârtesc când drumu-i greu,

Ci-Ţi mulţumesc că şi-n durere

Tu eşti acelaşi Dumnezeu.

De-aceea pot ei să ridice

Curate mâini spre Tine-oricând

Şi chiar prin cea mai grea durere,

Copiii Tăi se-aud cântând.

Cei ce-au facut din Tine tot,

Nu mai privesc la ce-au pierdut

Şi nu se plâng că nu mai pot,

Ci merg pe cale cu avânt.

Aşa-s copiii Tăi, Părinte,

Aşa sunt cei ce Te iubesc,

Ce poartă-n suflet doruri sfinte

Şi doar spre Slava Ta trăiesc.

De nu Te vezi doar Tu, Isuse,

În felu-n care noi trăim,

Cât încă se mai spune ‚‚astăzi”,

Îndură-te de noi, AMIN!

Scrisoare către Cer

Doamne,

Când marea-nvolburată aude glasul Tău,

La un Cuvânt furia-şi potoleşte.

Simţind că ai creat-o şi că eşti Dumnezeu,

Ţi se supune şi se linişteşte.

Când dimineaţa roua se-aşterne peste crini,

Puterea Ta i-a poruncit s-apară...

Te-ascultă stropii mari de ploaie cristalini.

Când Tu vorbeşti, natura se-nfioară.

Cum Doamne porunceşti, aşa se-nfăptuieşte.

În ale Tale Mâini e Universul tot...

Şi tot ce-are suflare de Tine ne-aminteşte.

Eşti Alfa şi Omega. Isus, eşti Savaot.

Şi-atunci, cum am putea, ca noi, un strop de tină,

Să n-ascultăm de-al Tău Cuvânt Preasfânt?

Să nu tânjim mereu ca să primim lumină?   

Să nu păşim pe cale cu avânt?

Cum am putea ca să uitam de veşnicie?

Cum să uităm de jerfta din Calvar?

Şi cu ce drept, nesocotind a Ta iubire

Să nu simţim cum ne-nconjori cu har?

O, Tată, ştiind sigur că tot ce faci e bun,

Eu vreau voinţei Tale, mereu să mă supun .

~Amin~

Yahweh Raah - Domnul este Păstorul meu

Ştiu pe Cineva ce poate,

Chiar din cea mai neagră noapte

Zori de zi să întocmească,

Bezna-n zări s-o risipească.

Ştiu un Medic ce e-n stare

Să-ţi aducă vindecare,

Să-ţi aline-orice durere

Şi să-ţi dea din nou putere.

Ştiu un Prieten care iartă

Chiar şi cea mai crudă faptă

Şi uitând-o pe vecie,

Te-nconjoară cu iubire.

Ştiu un Tată ce nu-şi lasă

Fiii singuri nicidecum,

Chiar de cei din a lor casă

Îi vor părăsi pe drum.

Dacă Îl cunoşti şi tu,

Să-L slujeşti pân’ la sfarşit.

Să-L iubeşti ştiind că-ntâi,

El pe tine te-a iubit.

Rămâi tare, deci şi luptă

Zi de zi să fii mai sfânt,

Căci e Unul ce te-ajută

Să-ţi duci crucea pe pământ.

Răspândeşte-n jur iubire,

Fii o pildă-n tot ce faci …

Ca să poţi în nemurire

Haina slavei s-o îmbraci !

~Amin~

Ce har !

Ce mare har să poţi să simţi

Că eşti copil de Dumnezeu

Şi că te vrea printre cei sfinţi

O veşnicie, lângă El…

Ce mare har să poţi să ştii

Că singur nu o să rămâi,

Ci-n vârf de munţi sau văi pustii

Te sprijineşte braţul Lui.

Ce har că El te înconjoară

Cu mila-I fără de sfârşit

Şi pentru tine, ca să moară

Pe-o cruce veche, a venit.

Şi-oricând pe calea ta ai zis

Că ţi se clatină piciorul,

Te-a sprijinit, căci a promis

Că-ţi va fi scutul şi-ajutorul.

Ce har să poţi să te gândeşti

Întâi la cei de lângă tine

Şi astfel viaţa s-o trăieşti

Dorind să faci tot ce e bine.

Când alergarea vei sfarşi

Şi vei primi cununa-n dar,

Ce mare har atunci va fi!

Ce mare har! Ce mare har!

~Amin~

Mi-e dor de Tine...

Nu Te-am văzut, o, Dumnezeul meu,

Cum Te-au văzut apostolii-n vechime.

Nu Te-am privit urcând Calvarul greu,

Dar ai dus crucea, ştiu şi pentru mine.

Nu Te-am văzut păşind uşor pe ape

Sau liniştind la un cuvânt furtuna,

Dar văd cum Îţi întinzi cu bunătate

În încercare, către mine Mâna.

N-am fost acolo când duios vorbeai

Despre răsplată, despre veşnicie,

Sau când pe cei căzuţi îi ridicai,

Dar cred Isus, cu tot ce sunt, în Tine.

Şi simt puterea Ta cum mă-nsoţeşte

Şi harul sfânt cum viaţa îmi inundă,

Iar braţul Tău puternic mă păzeşte

Şi mă călauzeşte vocea-Ţi blândă.

N-am avut harul ca să Te-ntâlnesc

Pe drumuri prăfuite, în vechime,

Dar mă ajuţi să pot ca să găsesc

Azi drumul care duce către Tine.

Tu de milenii ai rămas Acelaşi.

Puterea Ta şi azi face minuni…

Îţi mulţumesc că singuri nu ne laşi

Şi lângă tron cu dragoste ne-aduni.

Minune-a fost să faci prin mare drum

Şi să salvezi vieţi cu o suflare,

Dar inima ce bate-n mine-acum

E o minune tot aşa de mare!

Mi-e dor nespus, Isus, de ziua când

Te voi vedea în faţă, în mărire,

Dar pân-atunci, eu Te aştept cântând

Cu mâinile întinse înspre Tine…

~Amin~