Comoara mea

În toată nebunia-acestei lumi,

În freamătul ciudat  din jurul meu,

Azi m-am oprit o clipă şi am stat

Jos pe genunchi, doar eu şi Dumnezeu.

El - Alfa și Omega,

El - Mielul Sfânt ce-a fost junghiat,

Eu - praful de pe cumpănă

Ce-atât de lesne este spulberat.

Şi copleşit am fost de a Sa slavă

De dragostea şi îndurarea Sa

Şi-am înţeles că singurul meu drept

Cu sânge-a fost plătit pe Golgota.

Că nici un merit nu am și doar prin har trăiesc,

Prin har am fost salvat, prin har pot să iubesc.

Şi-atins de-a Sa putere, uimit de slava Sa,

Mi-a spus: ,, ... de ai avere, aceea este Crucea!

Comori de crezi că ai, acelea sunt iertarea şi mila Mea din Rai,

Iubirea şi speranţa şi harul Meu divin

Acela ce te face din rob netrebnic…fiu!

Priveşte’n jurul tău! Tu pentru ce te zbaţi?

Ce nu e de la Mine, e doar deşertăciune.

E picur din ocean, cenuşă din cărbune.

Zadarnic este tot ce nu e pentru Cer!

În goana-acestei lumi, atâţia oameni pier…

Dar toate-acestea ard şi va rămâne scrum

Şi tot ce-ai adunat, va dispărea în fum…

Deci cântăreşte bine, căci iată, vin curând!

Şi-or sta la judecată, popoare, rând pe rând

Lucrează pentru Mine, predă-te pentru Cer

Și lasă-n urmă lumea cu lucruri care pier...”

~Amin~

Cântec de seară

Aş vrea să-mi fac din mii de stele-o scară
Şi să m-adăpostesc la pieptul Tău, 
Iar tot ce-i vechi din mine să dispară.
Mi-e dor de Tine, Sfinte Dumnezeu...

Aş vrea să-Ţi spun că-mi pare rău de chinul
Ce L-ai răbdat, gândindu-Te la min'.
Ai cunoscut durerea şi suspinul,
Ca să am viaţă şi s-o am din plin.

Mi-e greu să-Ţi înţeleg iubirea, Tată.
Nimic din ce-am primit nu meritam
Din dragoste, Tu, Mielul fără pată
Ai fost adus ca jertfă pe altar.

De aş avea din mii de stele-o scară,
'Naintea Ta plângând m-aş prabuşi.
Nimic din ce-i aici nu se compară
Cu ce va fi cu Tine-n veşnicii.

Mi-e dor de Tine, dar Îţi mulţumesc
Că nu am de urcat nici munţi, nici scări
Ci pe genunchi, eu pot să Te-ntâlnesc
Când lângă mine-n rugă Te cobori.

Tu-mi faci din odăiţă colţ de rai
Mi-e dor de Tine şi Te rog...mai stai!

~Amin~

Rugăciune

Doamne,

Când mă gândesc la tot ceea ce ești,

La tot ce pentru mine ai făcut,

Nu pot să nu mă-ntreb cum de iubești

Ființa mea  - un pumn micuț de lut.

Tu știi când mă așez, când mă ridic,

Nimic din viața mea nu Ți-e ascuns.

M-ai scris în palma-Ți sfântă și nimic

De-atunci din Mâna-Ți tare nu m-a smuls.

Când se ridică valuri să mă-nghită,

Cu un cuvânt, Tu potolești furtuna

Și mă-nsoțești ca un viteaz în luptă,

Ca biruind, să dobândesc cununa.

Îți mulțumesc că ești mereu cu mine!

Tu ești Atotputernic, însă eu,

Atât de bine-mi văd nimicnicia

Și știu că de exist, e harul Tău…

Ce bine este, Doamne lângă Tine!

Mereu să fiu eu mic. Tu înălțat.

Nu am să uit că-n tot depind de Tine:

Eu slujitor umil, Tu Împărat.

Tu Doamne să-Ți iei slava-n orice zi

Din ale mele gânduri, vorbe, fapte,

Iar când pe nori, Isus vei reveni,

Să mă găsești rob credincios în toate.

~Amin~

Iartă-ne...

Nu îți întoarce Fața de la noi…

Mai iartă-ne încă o dată, Tată

Și spală-ne veșmântul de noroi

Sângele Tău alungă orice pată.

Mi-e greu să-Ți înțeleg iubirea mare.

Cum, Tu, care ești drept, de trei ori Sfânt,

Încă privești spre noi cu îndurare

Și îți reverși și-azi mila pe pământ?

Venim la Tine iar cu inimi frânte,

Cu pumnii goi, sătui de amăgire

Și-n loc să ne alungi prin reci cuvinte,

Tu ne îmbraci în milă și iubire.

Cum de un Dumnezeu care nu poate

Cu ochii-I sfinți păcatul a-l privi

Ne mai ridică iar din neagra noapte,

Ca din tâlhari, să-I devenim copii?

E harul Tău, Isuse, numai harul

Ce ne mai ține astăzi în viață.

Când ai băut în Ghetsimani paharul,

Ne-ai oferit o țintă și-o speranță.

Ne-ai câștigat pe Golgota prin sânge…

Ai pus în noi un dor de veșnicie

Și-am învățat că inima se frânge

Când nu îți aparține numai Ție

Ești Rege, Doamne, peste viața noastră.

Doar lângă Tine noi tânjim să fim

Și pentru noi, doar Cerul e acasă

De-aceea, iartă-ne, Te rog…amin!

El „ se va lăsa găsit de tine “ (1 Cronici 28:9)

După Tine, Doamne, îmi însetează sufletul,

Fața Ta o caut și tânjesc s-o privesc.

Nume mai presus de orice nume, Tu ești totul.

Prin Tine sunt ce sunt, și-Ți mulțumesc…

N-am să-nțeleg, Isus, ce ai găsit la mine,

Nu am nimic ce-i bun sau vrednic de iubit.

Mi-ai dat viață, renunțând la Tine

Și-n brațul Tău de Tată, cu milă m-ai primit.

Privesc spre viața mea și mi-e rușine

De orice clipă ce-n zadar s-a dus,

De orice ceas când n-am stat lângă Tine.

O, iartă-mi nepăsarea, prin harul Tău Isus!

După Tine, Doamne, îmi însetează sufletul,

Fața Ta o caut și tânjesc s-o privesc.

Iți multumesc că îmi asculți suspinul

Și că acei care Te caută, Te găsesc…

~Amin~

Vrednic să fii lăudat

Nu-i nimeni, Isuse drag, ca și Tine!

O spun și o cred cu tot ce e-n mine.

O spun și o cred și printre suspine:

Tu ești Suveran. Nu-i nimeni ca Tine.

Ce as putea ca să-Ți ofer, o, Tată?

Ce să aduc pe-altar ‘naintea Ta?

Nu am decat o inimă –ncercată,

Dar Te iubește, Doamne. Este a Ta.

Ce să-Ți ofer să-Ți mulțumesc de harul

Ce m-a salvat pe dealul Golgota,

Când ai băut de dragul meu paharul

Atâtor urâciuni din viața mea?

Cum aș putea să-Ți mulțumesc că-n ceasul

Când simt că nu mai pot înainta

Tu îmi îngădui ca să-Ți aud glasul

Și îmi șoptești ca nu mă vei lăsa?

Îmi plec genunchii azi în fața Ta,

Îmi plec ființa Tată-n închinare.

Ți se cuvine toată lauda

Și numai Tu ești vrednic de-adorare.

~Amin~

Tu poți totul

Cum aș putea să nu mă-ncred în Tine

Când Tu, un Miel zdrobit de vina mea

M-ai împăcat cu Cerul și cu Tine

Mi-ai dat viață, sus, pe Golgota?

Cum să mă tem, când Tatăl meu e Rege

Și cum să tremur când ispite vin?

Îl chem pe El ca rănile să-mi lege

Și împreună, iar la drum pornim.

Nu sunt un biet pribeag. Nu rătăcesc,

Ci zi de zi mă las purtat de Tine

Și zi de zi ma lupt să Te slujesc,

Căci toata gloria Ți se cuvine Ție.

Fă dar ce vrei, Isus cu viața mea…

Iți aparține Ție-n întregime.

Tu ai în Cer și pe pământ puterea.

Tu știi mai bine. Eu mă-ncred în Tine!

 ~Amin~