Vine Împăratul !

Vine o zi când, lăsând crucea jos,

Ne vom pleca în faţa lui Hristos

Şi copleşiţi de-atâta măreţie

Ne-om ridica spre-a Sa Împărăţie.

Şi vor cânta atunci toţi sfinţii-n cor

Spre gloria Sa, al nostru Salvator,

Căci vine iar, cu slavă şi putere

El, pacea noastră care-n veci nu piere.

Vine Isus! Oare-ai uitat că vine?

Va fi o bucurie pentru tine?

Sau zi de jale şi de-amărăciune,

Ştiind că ai trait doar pentru lume?

Vine Isus! E-aproape judecata!

Copiii Săi striga-vor ,,Maranata!

O, Iată Mielul ! Iată Salvatorul!”

Striga-vor toţi ce-i poartă astăzi dorul.

N-ai să te poţi ascunde undeva.

Nu vei putea să îţi mai schimbi viaţa,

Ci cu dreptate fi-vei judecat

Pentru trăirea plină de pacat.

Nu te-nfiori acum cand ştii că vine?

Nu vrei să laşi păcatul ce te ţine?

Nu vrei să cazi cu faţa la pământ

În faţa Celui ce e veşnic Sfânt?

Vine Isus! Deci, cântăreşte bine,

Ştiind că vine iar şi pentru tine.

O,lasă lumea. Lasă azi păcatul!

Sfinţeşte-ţi viaţa ! Vine Împăratul!

~Amin~

Dorinţă

Să-mi fii Tu tot, iubit Isus...

Să-mi fii Tu tot, asta-mi doresc

Şi până voi ajunge Sus,

Vreau tot mai mult să Te iubesc.

De Tine nu vreau să mă las.

Condu-mi prin har, Tu, orice pas.

Fă Doamne din viaţa mea

O laudă la adresa Ta!

Să fii slăvit prin tot ce fac:

Şi când vorbesc, dar şi când tac.

În mine să Te vezi doar Tu

Şi când spun ,,da” şi când spun ,,nu”.

Şi când păşesc, dar şi când stau.

Şi când primesc, dar şi când dau.

Inundă, Doamne viaţa mea

Cu harul Tău, cu mila Ta!

De n-am din harul Tău ceresc,

Eu nu ştiu Doamne să iubesc…

Nu ştiu să rabd, nu ştiu să iert

Şi mi-ar fi viaţa un deşert.

Cât bate-o inimă în mine,

Să bată, Doamne, pentru Tine!

Să bată doar spre slava Ta,

Căci Tu-ai creat-o. Este-a Ta.

Să-mi fii Tu tot, iubit Isus...

Să-mi fii Tu tot, asta-mi doresc!

~Amin~

Ridică-ţi ochii spre Cer

Nu simţi fiori când te gândeşti

C-Acel ce-a întocmit uscatul,

Acel ce-I veşnic Împăratul,

E Cel pe care Îl slujeşti?

Când ai un Dumnezeu în stare

Să mute munţi din locul lor

Ca să îţi vină-n ajutor,

De ce disperi prin încercare?

Oare-ai uitat că El e-Acelaşi?

În El nu-I umbră de schimbare.

Deci fie noaptea cât de mare,

El va conduce ai tăi paşi.

Pleacă-ţi genunchii-n umilinţă.

Pleacă-ţi fiinţa-n faţa Lui…

Hristos va asculta ce-I spui,

Dacă-I vei spune cu credinţă.

Acel ce-I Domn în bucurii

Şi te-nconjoară cu-ndurare,

Rămâne Domn şi-n încercare

Deci fără teamă tu să fii!

Să nu îţi tremure fiinţa

Când suflă vântul furios.

Nădejdea ta e în Hristos

Şi tot la El e biruinţa!

Ridică-ţi deci acum privirea

Din praful negru de-ndoială

Şi mergi pe cale cu-ndrăzneală,

Ştiind că-n El e izbăvirea...

Iar într-o zi, cu ochii-n lacrimi,

La pieptu-I te va strânge Mielul

Şi împărţind cu sfinţii Cerul,

Tu vei uita de plâns şi patimi.

~Amin~

Stânca de veacuri

Cei ce se-ncred în Tine, Tată,

Cei ce-au facut din Tine-un scut,

Cântând trec prin viaţa toată

Şi-au pace-n inimă oricând.

Nu sunt scutiţi de suferinţă,

Nu le e drumul numai flori,

Dar trec prin vale cu credinţă,

Iar Tu cu milă-i înconjori.

Ei ştiu ca Tu le dai putere

Şi nu cârtesc când drumu-i greu,

Ci-Ţi mulţumesc că şi-n durere

Tu eşti acelaşi Dumnezeu.

De-aceea pot ei să ridice

Curate mâini spre Tine-oricând

Şi chiar prin cea mai grea durere,

Copiii Tăi se-aud cântând.

Cei ce-au facut din Tine tot,

Nu mai privesc la ce-au pierdut

Şi nu se plâng că nu mai pot,

Ci merg pe cale cu avânt.

Aşa-s copiii Tăi, Părinte,

Aşa sunt cei ce Te iubesc,

Ce poartă-n suflet doruri sfinte

Şi doar spre Slava Ta trăiesc.

De nu Te vezi doar Tu, Isuse,

În felu-n care noi trăim,

Cât încă se mai spune ‚‚astăzi”,

Îndură-te de noi, AMIN!

Scrisoare către Cer

Doamne,

Când marea-nvolburată aude glasul Tău,

La un Cuvânt furia-şi potoleşte.

Simţind că ai creat-o şi că eşti Dumnezeu,

Ţi se supune şi se linişteşte.

Când dimineaţa roua se-aşterne peste crini,

Puterea Ta i-a poruncit s-apară...

Te-ascultă stropii mari de ploaie cristalini.

Când Tu vorbeşti, natura se-nfioară.

Cum Doamne porunceşti, aşa se-nfăptuieşte.

În ale Tale Mâini e Universul tot...

Şi tot ce-are suflare de Tine ne-aminteşte.

Eşti Alfa şi Omega. Isus, eşti Savaot.

Şi-atunci, cum am putea, ca noi, un strop de tină,

Să n-ascultăm de-al Tău Cuvânt Preasfânt?

Să nu tânjim mereu ca să primim lumină?   

Să nu păşim pe cale cu avânt?

Cum am putea ca să uitam de veşnicie?

Cum să uităm de jerfta din Calvar?

Şi cu ce drept, nesocotind a Ta iubire

Să nu simţim cum ne-nconjori cu har?

O, Tată, ştiind sigur că tot ce faci e bun,

Eu vreau voinţei Tale, mereu să mă supun .

~Amin~