Iartă-ne...

Nu îți întoarce Fața de la noi…

Mai iartă-ne încă o dată, Tată

Și spală-ne veșmântul de noroi

Sângele Tău alungă orice pată.

Mi-e greu să-Ți înțeleg iubirea mare.

Cum, Tu, care ești drept, de trei ori Sfânt,

Încă privești spre noi cu îndurare

Și îți reverși și-azi mila pe pământ?

Venim la Tine iar cu inimi frânte,

Cu pumnii goi, sătui de amăgire

Și-n loc să ne alungi prin reci cuvinte,

Tu ne îmbraci în milă și iubire.

Cum de un Dumnezeu care nu poate

Cu ochii-I sfinți păcatul a-l privi

Ne mai ridică iar din neagra noapte,

Ca din tâlhari, să-I devenim copii?

E harul Tău, Isuse, numai harul

Ce ne mai ține astăzi în viață.

Când ai băut în Ghetsimani paharul,

Ne-ai oferit o țintă și-o speranță.

Ne-ai câștigat pe Golgota prin sânge…

Ai pus în noi un dor de veșnicie

Și-am învățat că inima se frânge

Când nu îți aparține numai Ție

Ești Rege, Doamne, peste viața noastră.

Doar lângă Tine noi tânjim să fim

Și pentru noi, doar Cerul e acasă

De-aceea, iartă-ne, Te rog…amin!

O inimă întreagă

Pun inima pe-altar ‘naintea Ta.

În întregime, Domnul meu, o ştii.

Ea bate numai la porunca Ta,

Iar Tu în palme, iubitor o ţii...

Tu ştii când bucuria o inundă

Sau când durerea grea o copleşeşte

Şi îi vorbeşti cu vocea Ta cea blândă,

Iar ea, Isuse scump…ea Te iubeşte.

Dar dacă nu-i a Ta în întregime,

Şi alte lucruri o mai stăpânesc,

Te rog să mistui tot ce-i rău în mine

Şi să mă-nveţi mai mult să Te iubesc.

O, leagă-mi Doamne inima de Cer!

Fă să tânjească numai după Tine

Lăsand în urmă  lucruri care pier!

Tu ai creat-o şi îţi aparţine!

Pun inima pe-altar ‘naintea Ta...

Lucrează Doamne cu putere-n ea!

~Amin~

Voia Ta

Cât bate-o inimă în mine,

O, Doamne, Dumnezeul meu,

Să caute doar ce e bine

Şi să se lepede de rău.

Cât mai am grai să pot vorbi,

Cu rost al meu cuvânt să fie

Şi să arate-n orice zi

Doar calea spre Împărăţie.

Cât ochii mei mai au lumină,

Spre Tine eu vreau să privesc.

Tu faci din noapte, zi senină

Şi mă ajuţi să biruiesc.

Tu îmi eşti totul, Domnul meu,

Iar harul Tău mă înconjoară

Cu bucurii de nedescris

Din zori de zi şi până-n seară.

Cu tot ce am, cu tot ce sunt,

Puterii Tale mă supun…

Vreau peste faptă, peste gând,

Doar Tu mereu să-mi fii Stăpân.

Cer mila Ta să mă păzească

Şi-oricât, Isuse, m-ar costa,

Eu vreau ca să se împlinească

Doar voia Ta în viaţa mea!

~Amin~

Stânca de veacuri

Cei ce se-ncred în Tine, Tată,

Cei ce-au facut din Tine-un scut,

Cântând trec prin viaţa toată

Şi-au pace-n inimă oricând.

Nu sunt scutiţi de suferinţă,

Nu le e drumul numai flori,

Dar trec prin vale cu credinţă,

Iar Tu cu milă-i înconjori.

Ei ştiu ca Tu le dai putere

Şi nu cârtesc când drumu-i greu,

Ci-Ţi mulţumesc că şi-n durere

Tu eşti acelaşi Dumnezeu.

De-aceea pot ei să ridice

Curate mâini spre Tine-oricând

Şi chiar prin cea mai grea durere,

Copiii Tăi se-aud cântând.

Cei ce-au facut din Tine tot,

Nu mai privesc la ce-au pierdut

Şi nu se plâng că nu mai pot,

Ci merg pe cale cu avânt.

Aşa-s copiii Tăi, Părinte,

Aşa sunt cei ce Te iubesc,

Ce poartă-n suflet doruri sfinte

Şi doar spre Slava Ta trăiesc.

De nu Te vezi doar Tu, Isuse,

În felu-n care noi trăim,

Cât încă se mai spune ‚‚astăzi”,

Îndură-te de noi, AMIN!

Cântarea biruinţei

Mi-ai spus Isus ,de-atâtea ori

Să cred cu tot ce sunt în Tine,

Chiar dacă trec prin încercări

Şi mi-e cântarea cu suspine.

Căci dacă simt ce e durerea,

E semn, Isus, că mă iubeşti

Şi voi afla ce-i mângâierea

După ce inima-mi sfinţeşti.

O, lasă-mi lacrima să cadă

Dacă prin ea mă curăţeşti

Şi lasă-mi duhul în zdrobire

Să simtă cât de mare eşti !

Nu cer să am clipe senine

Pe-acest pământ ce mi-e străin.

Ci vreau ca zilele să-mi fie

Pline mereu de Tin’…Amin.