O,
om !
De
ce când tu priveşti în jurul tău,
Eşti
încântat de tot ce-nseamnă lume
Şi uiţi că pentru tine, Dumnezeu
Are
un plan cum nu se poate spune?
Are-un
destin măreţ şi o cunună,
Are
un Loc cu dragoste gătit!
De
ce legi viaţa ta de o minciună,
Fiind
de-acest pământ îndrăgostit?
De
când n-ai mai privit cu drag spre Cer?
De
când n-ai stat să te gândeşti adânc
La bucuriile ce-n veci nu pier
Şi-s
pregătite sus, în Raiul Sfânt?
O,
nu ţi-e dor de Mirele Ceresc?
Nu
Îl aştepţi, cutremurat, să vină?
Oare-ai
uitat c-acei ce Îl iubesc,
Privesc
spre Salvatorul? Spre Lumină?
N-ai
cum să ştii că mâine-n zori de zi,
Când
soarele se-nalţă peste lume,
Din aşternutul tău te vei trezi.
De
mâine vei trăi, n-ai cum să ştii…
Dezleagă
lanţurile ce te leagă
Atât
de strâns de tot ce-i pe pământ
Şi
lasă astăzi viaţa ta întreagă
În
palma Celui ce e veşnic Sfânt.
Doar
Cerul Său să fie ţinta ta!
De
Cer de-acum să fii îndrăgostit!
Să
poţi, când trâmbiţa va răsuna,
S-auzi
‚‚copilul Meu, bine-ai venit!” !
~Amin~
