Comoara mea

În toată nebunia-acestei lumi,

În freamătul ciudat  din jurul meu,

Azi m-am oprit o clipă şi am stat

Jos pe genunchi, doar eu şi Dumnezeu.

El - Alfa și Omega,

El - Mielul Sfânt ce-a fost junghiat,

Eu - praful de pe cumpănă

Ce-atât de lesne este spulberat.

Şi copleşit am fost de a Sa slavă

De dragostea şi îndurarea Sa

Şi-am înţeles că singurul meu drept

Cu sânge-a fost plătit pe Golgota.

Că nici un merit nu am și doar prin har trăiesc,

Prin har am fost salvat, prin har pot să iubesc.

Şi-atins de-a Sa putere, uimit de slava Sa,

Mi-a spus: ,, ... de ai avere, aceea este Crucea!

Comori de crezi că ai, acelea sunt iertarea şi mila Mea din Rai,

Iubirea şi speranţa şi harul Meu divin

Acela ce te face din rob netrebnic…fiu!

Priveşte’n jurul tău! Tu pentru ce te zbaţi?

Ce nu e de la Mine, e doar deşertăciune.

E picur din ocean, cenuşă din cărbune.

Zadarnic este tot ce nu e pentru Cer!

În goana-acestei lumi, atâţia oameni pier…

Dar toate-acestea ard şi va rămâne scrum

Şi tot ce-ai adunat, va dispărea în fum…

Deci cântăreşte bine, căci iată, vin curând!

Şi-or sta la judecată, popoare, rând pe rând

Lucrează pentru Mine, predă-te pentru Cer

Și lasă-n urmă lumea cu lucruri care pier...”

~Amin~

Rugăciune

Doamne,

Când mă gândesc la tot ceea ce ești,

La tot ce pentru mine ai făcut,

Nu pot să nu mă-ntreb cum de iubești

Ființa mea  - un pumn micuț de lut.

Tu știi când mă așez, când mă ridic,

Nimic din viața mea nu Ți-e ascuns.

M-ai scris în palma-Ți sfântă și nimic

De-atunci din Mâna-Ți tare nu m-a smuls.

Când se ridică valuri să mă-nghită,

Cu un cuvânt, Tu potolești furtuna

Și mă-nsoțești ca un viteaz în luptă,

Ca biruind, să dobândesc cununa.

Îți mulțumesc că ești mereu cu mine!

Tu ești Atotputernic, însă eu,

Atât de bine-mi văd nimicnicia

Și știu că de exist, e harul Tău…

Ce bine este, Doamne lângă Tine!

Mereu să fiu eu mic. Tu înălțat.

Nu am să uit că-n tot depind de Tine:

Eu slujitor umil, Tu Împărat.

Tu Doamne să-Ți iei slava-n orice zi

Din ale mele gânduri, vorbe, fapte,

Iar când pe nori, Isus vei reveni,

Să mă găsești rob credincios în toate.

~Amin~

Iartă-ne...

Nu îți întoarce Fața de la noi…

Mai iartă-ne încă o dată, Tată

Și spală-ne veșmântul de noroi

Sângele Tău alungă orice pată.

Mi-e greu să-Ți înțeleg iubirea mare.

Cum, Tu, care ești drept, de trei ori Sfânt,

Încă privești spre noi cu îndurare

Și îți reverși și-azi mila pe pământ?

Venim la Tine iar cu inimi frânte,

Cu pumnii goi, sătui de amăgire

Și-n loc să ne alungi prin reci cuvinte,

Tu ne îmbraci în milă și iubire.

Cum de un Dumnezeu care nu poate

Cu ochii-I sfinți păcatul a-l privi

Ne mai ridică iar din neagra noapte,

Ca din tâlhari, să-I devenim copii?

E harul Tău, Isuse, numai harul

Ce ne mai ține astăzi în viață.

Când ai băut în Ghetsimani paharul,

Ne-ai oferit o țintă și-o speranță.

Ne-ai câștigat pe Golgota prin sânge…

Ai pus în noi un dor de veșnicie

Și-am învățat că inima se frânge

Când nu îți aparține numai Ție

Ești Rege, Doamne, peste viața noastră.

Doar lângă Tine noi tânjim să fim

Și pentru noi, doar Cerul e acasă

De-aceea, iartă-ne, Te rog…amin!

El „ se va lăsa găsit de tine “ (1 Cronici 28:9)

După Tine, Doamne, îmi însetează sufletul,

Fața Ta o caut și tânjesc s-o privesc.

Nume mai presus de orice nume, Tu ești totul.

Prin Tine sunt ce sunt, și-Ți mulțumesc…

N-am să-nțeleg, Isus, ce ai găsit la mine,

Nu am nimic ce-i bun sau vrednic de iubit.

Mi-ai dat viață, renunțând la Tine

Și-n brațul Tău de Tată, cu milă m-ai primit.

Privesc spre viața mea și mi-e rușine

De orice clipă ce-n zadar s-a dus,

De orice ceas când n-am stat lângă Tine.

O, iartă-mi nepăsarea, prin harul Tău Isus!

După Tine, Doamne, îmi însetează sufletul,

Fața Ta o caut și tânjesc s-o privesc.

Iți multumesc că îmi asculți suspinul

Și că acei care Te caută, Te găsesc…

~Amin~

Vrednic să fii lăudat

Nu-i nimeni, Isuse drag, ca și Tine!

O spun și o cred cu tot ce e-n mine.

O spun și o cred și printre suspine:

Tu ești Suveran. Nu-i nimeni ca Tine.

Ce as putea ca să-Ți ofer, o, Tată?

Ce să aduc pe-altar ‘naintea Ta?

Nu am decat o inimă –ncercată,

Dar Te iubește, Doamne. Este a Ta.

Ce să-Ți ofer să-Ți mulțumesc de harul

Ce m-a salvat pe dealul Golgota,

Când ai băut de dragul meu paharul

Atâtor urâciuni din viața mea?

Cum aș putea să-Ți mulțumesc că-n ceasul

Când simt că nu mai pot înainta

Tu îmi îngădui ca să-Ți aud glasul

Și îmi șoptești ca nu mă vei lăsa?

Îmi plec genunchii azi în fața Ta,

Îmi plec ființa Tată-n închinare.

Ți se cuvine toată lauda

Și numai Tu ești vrednic de-adorare.

~Amin~

Tu poți totul

Cum aș putea să nu mă-ncred în Tine

Când Tu, un Miel zdrobit de vina mea

M-ai împăcat cu Cerul și cu Tine

Mi-ai dat viață, sus, pe Golgota?

Cum să mă tem, când Tatăl meu e Rege

Și cum să tremur când ispite vin?

Îl chem pe El ca rănile să-mi lege

Și împreună, iar la drum pornim.

Nu sunt un biet pribeag. Nu rătăcesc,

Ci zi de zi mă las purtat de Tine

Și zi de zi ma lupt să Te slujesc,

Căci toata gloria Ți se cuvine Ție.

Fă dar ce vrei, Isus cu viața mea…

Iți aparține Ție-n întregime.

Tu ai în Cer și pe pământ puterea.

Tu știi mai bine. Eu mă-ncred în Tine!

 ~Amin~

Dumnezeul păcii

Când dai Tu pace, Domnul meu,

Când Te înduri Tu, Salvatorul,

Atunci nici valul cel mai greu

Nu îmi mai clatină piciorul.

Când spui Tu Doamne un cuvânt,

Se potoleşte-orice furtună.

Eu nu mă tem de ploi şi vânt,

Căci le străbatem împreună.

Când inima mi-o cercetezi

Şi-n ea pătrunzi Tu, Infinitul,

Te simt cum binecuvintezi

Cu harul Tău, fiinţa-mi:lutul.

Când lângă mine Te cobori,

Nici greul nu-mi mai pare greu,

Căci bucurii de nedescris

Găsesc în Tine, Tatăl meu.

Pe braţul Tău mă las purtat

Cu tot ce sunt şi ce iubesc.

Tu eşti al păcii Împărat…

Spre slava Ta vreau să trăiesc!

~Amin~

Nu merităm şi totuşi...

 Să nu ne amăgim crezând

Că I-am făcut lui Dumnezeu un loc

În viaţa noastră pe acest pământ,

Când El e Necuprinsul, El e tot!

El locuieşte-n inimi ce-s predate

În întregime, înaintea Lui,

În inimi ce se lasă modelate

Şi copleşite de iubirea Lui…

El ne-a dat tot şi totul ni se cere.

El fără noi, rămâne Dumnezeu.

Noi fără El, n-avem nici o putere

Şi-am fi zdrobiţi de păcătosul eu.

Ce mare-i mila Ta! Ce minunată!

Nu merităm şi totuşi ne iubeşti

Şi Îţi doreşti ca să păşim odată

Prin harul Tău...în slăvile cereşti!

~Amin~

Cu El biruim

Suntem ca firul de praf ce se-opreşte

Pentru o clipă pe negrul pământ,

Iar apoi, alte zări întâlneşte,

Fiind uşor purtat pe-aripi de vânt.

Trec ani întregi, dar nouă ni se pare

Că au trecut doar clipe din viaţă.

Suntem numai un abur ce dispare,

Dar noi avem o ţintă şi-o speranţă!

Suntem atât de mici pe-acest pământ,

Dar dacă ne plecăm în rugăciune,

Simţim în noi puterea Celui sfânt,

Lăsând în urmă trecătoarea lume.

Putem atinge prin credinţă Cerul,

Păşind prin har pe culmi de bucurii,

Când ne plecăm smeriţi în faţa Celui

Care ne-a scos de sub robia firii.

Noi suntem mici, dar Domnul nostru-I mare!

El mută munţi, croieşte drum prin mări...

Noi suntem slabi, dar braţul Său e tare!

Cu El pe veci suntem biruitori!

~Amin~

Eu sunt cu tine

,,Nu te teme!”
Ce mari cuvinte…
Ce vorbe pline de putere!

Când simţi că totul se destramă
Şi ce-ai avut în abur piere,
Tu crede-n Cel ce totul vede
Şi-ţi porunceşte: ,,Nu te teme!” 

Când valul creşte

Şi este gata să te-nghită
Şi-auzi furtuna cum răcneşte,
Tu crede-n Cel ce porunceşte
Şi vântului şi mării : ,,Gata!”
Iar ochii-ţi pironeşte-n zare
Să-L vezi pe Cel ce te iubeşte
Cum grabnic peste val păşeşte
Şi te ridică cu braţ tare! 

De-n orizontul vieţii tale
Vezi doar ruine, locuri goale
Şi pe pământul fără ploaie
Te prăbuşeşti cu-a ta durere,
Tu crede-n Cel ce totul poate
Şi vei vedea în depărtare
Un Om ce porunceşte : ,,Ploaie!”
Şi pe-al Lui chip scrie : ,,Salvare!” 

,,Nu te teme!”
Ce mari cuvinte!
Ce vorbe pline de putere.
,,Eu sunt cu tine…nu te teme!” 

~Amin~ 

Împotriva curentului

E mult prea multă suferinţă

În lumea de păcate plină

Ca să nu fii, în umilinţă,

Prin harul Său, un om ce-alină.

E mult prea lacomă mulţimea

De oameni de pe-acest pământ,

Ca tu să nu îţi împarţi pâinea

Cu cel sărac, cu cel flămând.

Când răzbunarea e la culme

Şi mulţi, uitând de Dumnezeu,

Prin ură îşi clădesc un nume,

Tu să întorci obrazul tău…

Şi să nu ştii ce-i răutatea,

Chiar dacă te vei întâlni

Pe calea ta cu nedreptatea.

Tu plin de dragoste să fii!

Să fii un om ce se jertfeşte

Şi uită de al său folos…

Să fii un om care iubeşte

Să fii lumină, prin Hristos!

Când cerul tot trăieşte-n tine,

Când Îl cunoşti pe Dumnezeu,

Îţi lipeşti inima de bine

Şi pui pe-o cruce eul tău...

~Amin~

O inimă întreagă

Pun inima pe-altar ‘naintea Ta.

În întregime, Domnul meu, o ştii.

Ea bate numai la porunca Ta,

Iar Tu în palme, iubitor o ţii...

Tu ştii când bucuria o inundă

Sau când durerea grea o copleşeşte

Şi îi vorbeşti cu vocea Ta cea blândă,

Iar ea, Isuse scump…ea Te iubeşte.

Dar dacă nu-i a Ta în întregime,

Şi alte lucruri o mai stăpânesc,

Te rog să mistui tot ce-i rău în mine

Şi să mă-nveţi mai mult să Te iubesc.

O, leagă-mi Doamne inima de Cer!

Fă să tânjească numai după Tine

Lăsand în urmă  lucruri care pier!

Tu ai creat-o şi îţi aparţine!

Pun inima pe-altar ‘naintea Ta...

Lucrează Doamne cu putere-n ea!

~Amin~

Golgota

Pe dealul Golgotei, pe crucea de lemn,

Cu faţa brăzdată de sânge şi lacrimi,

Hristos a zdrobit al nostru blestem,

Răbdând din iubire şi ură şi patimi.

,,Iertare! Iertare! Iertare!’’

S-a scris pentru noi pe Calvar…

Iertare plătită cu lacrimi amare!

Hristos a fost Mielul pe-altar.

Ne-a împăcat Isus atunci cu Cerul,

Fiind El însuşi jertfa ce-a fost dată

Şi-a revărsat asupra noastră harul

De a-L numi pe Domnul nostru ,,Tată”!

Nu-i o poveste Golgota. Nu-i mit.

Nu-i doar un om ce-a fost întins pe-o cruce.

Isus Hristos din dragoste-a venit

Povara lumii-ntregi să o ridice!

Prin mila Sa avem noi astăzi harul

De-a ne pleca genunchii-n faţa Lui,

Să-I spunem bucuria sau amarul.

Salvaţi am fost prin jertfa Fiului!

Nu mai suntem robiţi de întuneric,

Ci-L lăudăm pe El prin rugăciuni

Şi-ncrezători în braţul Său puternic,

Vedem cum ne ascultă prin minuni.

O, Miel Ceresc, cu fruntea la pământ,

Venim cu toţi azi să Îţi mulţumim

De mila Ta, de harul Tău ceresc...

Slăvit să fii, în veci de veci, amin!

Lângă Dumnezeu

De-ai obosit căutând fericirea

Şi dacă pace nicăieri nu găseşti,

Cu iubire te aşteaptă Mesia

Ca-n braţul Său să te odihneşti.

De nu mai ştii ce înseamnă speranţa

Şi de durere fruntea ţi-e plecată,

Încredinţează-I Lui chiar astăzi viaţa!

Ascunde-te în palma Sa de Tată!

Spune-I Lui tot, căci Domnului îi pasă

De lacrimile ce în pumni le-aduni.

Spune-I Lui tot, căci singur nu te lasă

Ci îţi răspunde-n taină prin minuni.

De-ai să-L cunoşti pe El cu-adevarat,

Minune o să-ţi pară orice clipă.

Iar sufletul îţi va fi săturat

Şi ocrotit sub blânda Sa aripă...

Iar inima ce-odata era frântă,

Va bate-atunci doar pentru Salvatorul

Şi îmbrăcat cu pacea Sa cea sfântă,

Îţi va păşi pe munte iar piciorul.

Doar lângă Isus este fericirea.

N-o căuta în praful de păcate!

În lume vei găsi doar amăgirea.

Tu caută-L pe El! El totul poate!

~Amin~

Destul !

Se scurge din noi viaţa ca nisipul,

Dintr-o clepsidră ce-a fost răsturnată.

Când nu avem de partea noastră timpul,

De ce uitam că vom muri odată?

Ne deşteptăm în zori de zi şi-n grabă,

De tot ce-i efemer ne îngrijim,

Iar la apus ne îndreptăm spre casă

Şi-a doua zi, din nou la drum pornim.

Câţi ne mai îndreptăm spre El privirea

Şi înălţăm curate mâini spre Cer?

Câţi ne mai amintim că fericirea

E să-L cunoaştem tot mai mult pe El?

De ce-I păstrăm lui Dumnezeu doar partea

Ce mai rămâne în final de zi,

Dar ne dorim cu El eternitatea

Şi ne numim ai Cerului copii?

Câţi Îi mai mulţumim de bunătate?

De har? De mila Sa şi de iertare?

De oameni dragi, de zâmbet, sănătate,

De Mâna Sa ce-aduce alinare?

De vântul ce se plimbă ‘ncetişor,

De stelele ce luminează-n noapte,

De pomii verzi, de apa din izvor,

De ce-am uitat să-I mulţumim de toate?

Destul cu închinarile de formă

Din inimi ce nu ard pentru Hristos

Şi braţe care egoist adună

Doar pentru lume, fără de folos!

Unde sunt ochii plânşi în rugăciune?

Unde-i credinţa? Jertfa? Unde-i postul?

Cât soarele vieţii nu apune,

Să ne trezim! A fost, oricum, destul!

 ~Amin~

Nădăjduieşte în Domnul

Pentru ce te mâhneşti, suflete? Pentru ce-atâtea lacrimi amare?

Ţi-e cântarea numai suspine. Spune-I Domnului azi ce te doare!

Şterge-ţi lacrima fierbinte. Priveşte azi spre Salvatorul!

De mila Lui adu-ţi aminte…în Mâna Lui e ajutorul.

Tu ai un Dumnezeu în stare să mute munţi de întristări

Şi să reverse pe-a ta cale belşug de binecuvântari!

Încrede-te în El mereu…fă din El Stânca vieţii tale!

Nădejdea ta e Dumnezeu şi mila-I fără de hotare!

Iată Mielul străbătând azi norii. El vine să-ţi aducă pacea Sa.

O, suflet trudit, se-apropie zorii! Ridică-ţi spre Ceruri privirea!

~Amin~

Să învăţăm să iubim!

Nu ne este de ajuns ,,îndeajunsul”

Şi nu ne mai săturam de ,,destul”.

Neobosiţi, străbatem pământul

Şi zdrobim în bucăţi legământul.

Când sunt atâtea lacrimi amare

Ce încă aşteaptă să fie şterse,

De ce am uitat de chemare?

De ce nu mai ştim să ne pese?

Nu sunt puţini acei care suspină

Şi cad zdrobiţi de-atâta încercare.

Suntem făcuţi să fim aici lumină.

De ce uităm s-aducem alinare?

Când ne-am obişnuit atât de tare

Cu lipsa de durere şi necaz

Şi am uitat că sunt şi oameni care

Adorm cu lacrimi calde pe obraz?

Adorm cu inimi frânte şi aşteaptă

O vorba bună. O încurajare...

Măcar un glas din lumea asta toată,

Măcar un glas să spună de Salvare!

Ni se va cere-odată socoteala.

Atât de aspru judecaţi vom fi,

Dacă numai o foaie şi cerneala

Ne mai dau nume de cereşti copii.

Te rog Isus, cât încă se mai poate,

Învaţă-ne ce-nseamnă să iubim!

Învaţă-ne iertarea, bunătatea...

Învaţă-ne, Isus, să ne jertfim!

~Amin~

Ascultă...

O, om !

De ce când tu priveşti în jurul tău,

Eşti încântat de tot ce-nseamnă lume

Şi uiţi că pentru tine, Dumnezeu

Are un plan cum nu se poate spune?

Are-un destin măreţ şi o cunună,

Are un Loc cu dragoste gătit!

De ce legi viaţa ta de o minciună,

Fiind de-acest pământ îndrăgostit?

De când n-ai mai privit cu drag spre Cer?

De când n-ai stat să te gândeşti adânc

La bucuriile ce-n veci nu pier

Şi-s pregătite sus, în Raiul Sfânt?

O, nu ţi-e dor de Mirele Ceresc?

Nu Îl aştepţi, cutremurat, să vină?

Oare-ai uitat c-acei ce Îl iubesc,

Privesc spre Salvatorul? Spre Lumină?

N-ai cum să ştii că mâine-n zori de zi,

Când soarele se-nalţă peste lume,

Din aşternutul tău te vei trezi.

De mâine vei trăi, n-ai cum să ştii…

Dezleagă lanţurile ce te leagă

Atât de strâns de tot ce-i pe pământ

Şi lasă astăzi viaţa ta întreagă

În palma Celui ce e veşnic Sfânt.

Doar Cerul Său să fie ţinta ta!

De Cer de-acum să fii îndrăgostit!

Să poţi, când trâmbiţa va răsuna,

S-auzi ‚‚copilul Meu, bine-ai venit!” !

~Amin~

Voia Ta

Cât bate-o inimă în mine,

O, Doamne, Dumnezeul meu,

Să caute doar ce e bine

Şi să se lepede de rău.

Cât mai am grai să pot vorbi,

Cu rost al meu cuvânt să fie

Şi să arate-n orice zi

Doar calea spre Împărăţie.

Cât ochii mei mai au lumină,

Spre Tine eu vreau să privesc.

Tu faci din noapte, zi senină

Şi mă ajuţi să biruiesc.

Tu îmi eşti totul, Domnul meu,

Iar harul Tău mă înconjoară

Cu bucurii de nedescris

Din zori de zi şi până-n seară.

Cu tot ce am, cu tot ce sunt,

Puterii Tale mă supun…

Vreau peste faptă, peste gând,

Doar Tu mereu să-mi fii Stăpân.

Cer mila Ta să mă păzească

Şi-oricât, Isuse, m-ar costa,

Eu vreau ca să se împlinească

Doar voia Ta în viaţa mea!

~Amin~

El e în control

Când tulburate sunt apele din viaţa ta,

Când prin aburii de ceaţă, ţărmul nu îl vezi,

Să nu îţi fie tulburată şi inima!

Hristos e în control. În El să te încrezi!

Când planurile tale se zădărnicesc,

Fiinţa ta să nu se cutremure!

Există pentru tine-un plan ceresc.

Păşeşte înainte cu încredere!

Cel ce te-a întocmit cu-atâta dragoste,

Nu stă nepăsator când tu suspini.

Acel ce-i Domn în zi de bucurie,

E Domn şi când ţi-e calea numai spini.

De azi nu ai răspuns la întrebare

Şi fără rost îţi par, adesea, lucruri,

Tu crede doar, că după încercare,

O să Îi mulţumeşti şi-o să te bucuri.

Ridică mâini curate spre Acela

Ce nu te lasă nicicând părăsit…

Adu-ţi aminte că şi-n clipe grele,

Tu eşti atât de mult de Cer iubit!

~Amin~