duminică, 20 mai 2012

Nu merităm şi totuşi...


 Să nu ne amăgim crezând
Că I-am făcut lui Dumnezeu un loc
În viaţa noastră pe acest pământ,
Când El e Necuprinsul, El e tot!

El locuieşte-n inimi ce-s predate
În întregime, înaintea Lui,
În inimi ce se lasă modelate
Şi copleşite de iubirea Lui…

El ne-a dat tot şi totul ni se cere.
El fără noi, rămâne Dumnezeu.
Noi fără El, n-avem nici o putere
Şi-am fi zdrobiţi de păcătosul eu.

Ce mare-i mila Ta! Ce minunată!
Nu merităm şi totuşi ne iubeşti
Şi Îţi doreşti ca să păşim odată
Prin harul Tău...în slăvile cereşti!


~Amin~

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu