Suntem
ca firul de praf ce se-opreşte
Pentru
o clipă pe negrul pământ,
Iar
apoi, alte zări întâlneşte,
Fiind
uşor purtat pe-aripi de vânt.
Trec ani întregi, dar nouă ni se pare
Că
au trecut doar clipe din viaţă.
Suntem
numai un abur ce dispare,
Dar noi avem o ţintă şi-o speranţă!
Suntem
atât de mici pe-acest pământ,
Dar
dacă ne plecăm în rugăciune,
Simţim
în noi puterea Celui sfânt,
Lăsând
în urmă trecătoarea lume.
Putem
atinge prin credinţă Cerul,
Păşind
prin har pe culmi de bucurii,
Când
ne plecăm smeriţi în faţa Celui
Care
ne-a scos de sub robia firii.
Noi suntem mici, dar Domnul nostru-I mare!
El mută munţi, croieşte drum prin mări...
Noi suntem slabi, dar braţul Său e tare!
Cu El pe veci suntem biruitori!
~Amin~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu