E
mult prea multă suferinţă
În
lumea de păcate plină
Ca
să nu fii, în umilinţă,
Prin
harul Său, un om ce-alină.
E
mult prea lacomă mulţimea
De
oameni de pe-acest pământ,
Ca
tu să nu îţi împarţi pâinea
Cu
cel sărac, cu cel flămând.
Când
răzbunarea e la culme
Şi
mulţi, uitând de Dumnezeu,
Prin
ură îşi clădesc un nume,
Tu să întorci obrazul tău…
Şi să nu ştii ce-i răutatea,
Chiar dacă te vei întâlni
Pe calea ta cu nedreptatea.
Tu plin de dragoste să fii!
Să
fii un om ce se jertfeşte
Şi
uită de al său folos…
Să
fii un om care iubeşte
Să fii lumină, prin Hristos!
Când
cerul tot trăieşte-n tine,
Când
Îl cunoşti pe Dumnezeu,
Îţi
lipeşti inima de bine
Şi pui pe-o cruce eul tău...
~Amin~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu