Comoara mea

În toată nebunia-acestei lumi,

În freamătul ciudat  din jurul meu,

Azi m-am oprit o clipă şi am stat

Jos pe genunchi, doar eu şi Dumnezeu.

El - Alfa și Omega,

El - Mielul Sfânt ce-a fost junghiat,

Eu - praful de pe cumpănă

Ce-atât de lesne este spulberat.

Şi copleşit am fost de a Sa slavă

De dragostea şi îndurarea Sa

Şi-am înţeles că singurul meu drept

Cu sânge-a fost plătit pe Golgota.

Că nici un merit nu am și doar prin har trăiesc,

Prin har am fost salvat, prin har pot să iubesc.

Şi-atins de-a Sa putere, uimit de slava Sa,

Mi-a spus: ,, ... de ai avere, aceea este Crucea!

Comori de crezi că ai, acelea sunt iertarea şi mila Mea din Rai,

Iubirea şi speranţa şi harul Meu divin

Acela ce te face din rob netrebnic…fiu!

Priveşte’n jurul tău! Tu pentru ce te zbaţi?

Ce nu e de la Mine, e doar deşertăciune.

E picur din ocean, cenuşă din cărbune.

Zadarnic este tot ce nu e pentru Cer!

În goana-acestei lumi, atâţia oameni pier…

Dar toate-acestea ard şi va rămâne scrum

Şi tot ce-ai adunat, va dispărea în fum…

Deci cântăreşte bine, căci iată, vin curând!

Şi-or sta la judecată, popoare, rând pe rând

Lucrează pentru Mine, predă-te pentru Cer

Și lasă-n urmă lumea cu lucruri care pier...”

~Amin~