Stânca de veacuri

Cei ce se-ncred în Tine, Tată,

Cei ce-au facut din Tine-un scut,

Cântând trec prin viaţa toată

Şi-au pace-n inimă oricând.

Nu sunt scutiţi de suferinţă,

Nu le e drumul numai flori,

Dar trec prin vale cu credinţă,

Iar Tu cu milă-i înconjori.

Ei ştiu ca Tu le dai putere

Şi nu cârtesc când drumu-i greu,

Ci-Ţi mulţumesc că şi-n durere

Tu eşti acelaşi Dumnezeu.

De-aceea pot ei să ridice

Curate mâini spre Tine-oricând

Şi chiar prin cea mai grea durere,

Copiii Tăi se-aud cântând.

Cei ce-au facut din Tine tot,

Nu mai privesc la ce-au pierdut

Şi nu se plâng că nu mai pot,

Ci merg pe cale cu avânt.

Aşa-s copiii Tăi, Părinte,

Aşa sunt cei ce Te iubesc,

Ce poartă-n suflet doruri sfinte

Şi doar spre Slava Ta trăiesc.

De nu Te vezi doar Tu, Isuse,

În felu-n care noi trăim,

Cât încă se mai spune ‚‚astăzi”,

Îndură-te de noi, AMIN!