Scrisoare către Cer

Doamne,

Când marea-nvolburată aude glasul Tău,

La un Cuvânt furia-şi potoleşte.

Simţind că ai creat-o şi că eşti Dumnezeu,

Ţi se supune şi se linişteşte.

Când dimineaţa roua se-aşterne peste crini,

Puterea Ta i-a poruncit s-apară...

Te-ascultă stropii mari de ploaie cristalini.

Când Tu vorbeşti, natura se-nfioară.

Cum Doamne porunceşti, aşa se-nfăptuieşte.

În ale Tale Mâini e Universul tot...

Şi tot ce-are suflare de Tine ne-aminteşte.

Eşti Alfa şi Omega. Isus, eşti Savaot.

Şi-atunci, cum am putea, ca noi, un strop de tină,

Să n-ascultăm de-al Tău Cuvânt Preasfânt?

Să nu tânjim mereu ca să primim lumină?   

Să nu păşim pe cale cu avânt?

Cum am putea ca să uitam de veşnicie?

Cum să uităm de jerfta din Calvar?

Şi cu ce drept, nesocotind a Ta iubire

Să nu simţim cum ne-nconjori cu har?

O, Tată, ştiind sigur că tot ce faci e bun,

Eu vreau voinţei Tale, mereu să mă supun .

~Amin~

Yahweh Raah - Domnul este Păstorul meu

Ştiu pe Cineva ce poate,

Chiar din cea mai neagră noapte

Zori de zi să întocmească,

Bezna-n zări s-o risipească.

Ştiu un Medic ce e-n stare

Să-ţi aducă vindecare,

Să-ţi aline-orice durere

Şi să-ţi dea din nou putere.

Ştiu un Prieten care iartă

Chiar şi cea mai crudă faptă

Şi uitând-o pe vecie,

Te-nconjoară cu iubire.

Ştiu un Tată ce nu-şi lasă

Fiii singuri nicidecum,

Chiar de cei din a lor casă

Îi vor părăsi pe drum.

Dacă Îl cunoşti şi tu,

Să-L slujeşti pân’ la sfarşit.

Să-L iubeşti ştiind că-ntâi,

El pe tine te-a iubit.

Rămâi tare, deci şi luptă

Zi de zi să fii mai sfânt,

Căci e Unul ce te-ajută

Să-ţi duci crucea pe pământ.

Răspândeşte-n jur iubire,

Fii o pildă-n tot ce faci …

Ca să poţi în nemurire

Haina slavei s-o îmbraci !

~Amin~

Ce har !

Ce mare har să poţi să simţi

Că eşti copil de Dumnezeu

Şi că te vrea printre cei sfinţi

O veşnicie, lângă El…

Ce mare har să poţi să ştii

Că singur nu o să rămâi,

Ci-n vârf de munţi sau văi pustii

Te sprijineşte braţul Lui.

Ce har că El te înconjoară

Cu mila-I fără de sfârşit

Şi pentru tine, ca să moară

Pe-o cruce veche, a venit.

Şi-oricând pe calea ta ai zis

Că ţi se clatină piciorul,

Te-a sprijinit, căci a promis

Că-ţi va fi scutul şi-ajutorul.

Ce har să poţi să te gândeşti

Întâi la cei de lângă tine

Şi astfel viaţa s-o trăieşti

Dorind să faci tot ce e bine.

Când alergarea vei sfarşi

Şi vei primi cununa-n dar,

Ce mare har atunci va fi!

Ce mare har! Ce mare har!

~Amin~

Mi-e dor de Tine...

Nu Te-am văzut, o, Dumnezeul meu,

Cum Te-au văzut apostolii-n vechime.

Nu Te-am privit urcând Calvarul greu,

Dar ai dus crucea, ştiu şi pentru mine.

Nu Te-am văzut păşind uşor pe ape

Sau liniştind la un cuvânt furtuna,

Dar văd cum Îţi întinzi cu bunătate

În încercare, către mine Mâna.

N-am fost acolo când duios vorbeai

Despre răsplată, despre veşnicie,

Sau când pe cei căzuţi îi ridicai,

Dar cred Isus, cu tot ce sunt, în Tine.

Şi simt puterea Ta cum mă-nsoţeşte

Şi harul sfânt cum viaţa îmi inundă,

Iar braţul Tău puternic mă păzeşte

Şi mă călauzeşte vocea-Ţi blândă.

N-am avut harul ca să Te-ntâlnesc

Pe drumuri prăfuite, în vechime,

Dar mă ajuţi să pot ca să găsesc

Azi drumul care duce către Tine.

Tu de milenii ai rămas Acelaşi.

Puterea Ta şi azi face minuni…

Îţi mulţumesc că singuri nu ne laşi

Şi lângă tron cu dragoste ne-aduni.

Minune-a fost să faci prin mare drum

Şi să salvezi vieţi cu o suflare,

Dar inima ce bate-n mine-acum

E o minune tot aşa de mare!

Mi-e dor nespus, Isus, de ziua când

Te voi vedea în faţă, în mărire,

Dar pân-atunci, eu Te aştept cântând

Cu mâinile întinse înspre Tine…

~Amin~

Câştigul care rămâne

A mai trecut un an şi iată:

Prin anotimpuri te-a purtat

Acel pe care-L numeşti ,,Tată”,

Pe braţul Său de Împărat.

Gândeşte-te acum o clipă:

În anul care a trecut

Zburând pe-a timpului aripă,

Ce-ai câştigat? Cât ai pierdut?

De Isus încă locuieşte

În vasul tău umil de lut,

De Îl iubeşti şi te iubeşte,

Atunci nimic nu ai pierdut.

Sunt spini pe cale.O ştii bine.

E cruntă lupta. Nu-i uşor.

Dar când e Domnul lângă tine,

Parcă nici rănile nu dor…

Gândeşte-te în câte nopţi

Căzut cu faţa la pământ,

Strigat-ai : “Dacă vrei, Tu poţi !

Căci Tu eşti Sfânt, de trei ori Sfânt !”

Şi s-a-ndurat Isus de tine,

Căci L-ai chemat şi ai crezut

Şi-a mers prin încercări cu tine.

El, Regele. Tu, pumn de lut.

Nu zilele senine-s semnul

Că eşti pe calea către Cer,

Ci harul Său care te duce

Spre bucurii ce-n veci nu pier.

De treci acum prin grea furtună,

Gândeşte-te la ziua când

Isus va pune pe-a ta frunte

Cununa slavei, lăcrimând.

Dacă Hristos ţi-e Împărat

Şi-L porţi în inimă şi-n gând,

Orice ai pierde, eşti bogat

Şi-ai pace-n inimă oricând.

~Amin~

Mai rabdă...

De ce disperi, când treci prin încercare ?
De ce ţi-e zborul de durere frânt ?
De ce priveşti la viaţa trecătoare
Şi uiţi că eşti străin pe-acest pământ ?


Cum de-ai uitat de câte ori pe cale
Doar braţul Său cel Sfânt te-a ajutat ?
Doar El ţi-a fost alin şi vindecare
Şi lângă tine-a fost când L-ai chemat.


Cum nu mai ştii de câte ori în noapte 
Plângând, priveai spre cerul înstelat 
Crezând că este Unul care poate
Să te ridice ? Şi te-a ridicat. 


Ai obosit de-atâta frământare...
Nici lacrimi parcă nu ţi-au mai rămas .
Dar biruinţa fi-va atât de mare !
Mai rabdă deci cu Domnul înc-un ceas.


De-ai înţelege ce mult te iubeşte
Şi cum cu tine plânge când ţi-e greu...
De-ai şti ca El din dragoste-i sfinţeşte
Pe cei ce-L vor vedea pe Dumnezeu...


N-ai mai cârti când greul te zdrobeşte , 
N-ai întreba de ce-ţi curg lacrimi iar,
Ci-ai şti că El prin foc te curăţeşte
Să poţi fi aur pe al Său altar.


Nu mai privi descurajat în zare
Dorind un ajutor în lupta grea ,
Cerând răspunsuri la a ta-ntrebare,
Căci ajutorul este-n faţa ta.


E pe genunchi cu tine ! Este Domnul.
E-Acel ce vede cât de-amar suspini.
E-Acel ce-a fost cu tine-n bucurie
Şi-acum trece cu tine printre spini. 


Deci mulţumeşte-I pentru încercare 
Şi laudă-L chiar dacă eşti zdrobit ,
Ştiind că în durerea cea mai mare
El e cu tine... nu te-a părăsit. 


~Amin~

El Roi - Cel ce vede totul

Când valuri se’nalţă lovind furios

În barca vieţii, Te chem azi, Hristos

Să zici un cuvânt ca marea să tacă ,

Să mustri furtuna , să-ndrepţi a mea barcă.

Când cel rău îndreaptă spre mine arzând

Săgeţi otrăvite în suflet şi-n gând ,

Eu am o cetate în care m-ascund

E Domnul ce-mi spune ,,cu tine Eu sunt !”

Fă şi tu din Domnul un sprijin mereu

Când drumul vieţii iţi pare mai greu .

Să crească credinţa în sufletul tău

Căci El e cu tine, e viu Dumnezeu !

Pe valuri pluteşte cu Domnul voios

Privind noaptea stâlpul de foc luminos,

Iar ziua vezi norul, urmează-l crezând

C-a ta încercare va trece curând...

Prin ploaia de lacrimi, prin vânt furios

Primeşte nădejdea ce-o dă doar Hristos !


~Amin~