Mai rabdă...

De ce disperi, când treci prin încercare ?
De ce ţi-e zborul de durere frânt ?
De ce priveşti la viaţa trecătoare
Şi uiţi că eşti străin pe-acest pământ ?


Cum de-ai uitat de câte ori pe cale
Doar braţul Său cel Sfânt te-a ajutat ?
Doar El ţi-a fost alin şi vindecare
Şi lângă tine-a fost când L-ai chemat.


Cum nu mai ştii de câte ori în noapte 
Plângând, priveai spre cerul înstelat 
Crezând că este Unul care poate
Să te ridice ? Şi te-a ridicat. 


Ai obosit de-atâta frământare...
Nici lacrimi parcă nu ţi-au mai rămas .
Dar biruinţa fi-va atât de mare !
Mai rabdă deci cu Domnul înc-un ceas.


De-ai înţelege ce mult te iubeşte
Şi cum cu tine plânge când ţi-e greu...
De-ai şti ca El din dragoste-i sfinţeşte
Pe cei ce-L vor vedea pe Dumnezeu...


N-ai mai cârti când greul te zdrobeşte , 
N-ai întreba de ce-ţi curg lacrimi iar,
Ci-ai şti că El prin foc te curăţeşte
Să poţi fi aur pe al Său altar.


Nu mai privi descurajat în zare
Dorind un ajutor în lupta grea ,
Cerând răspunsuri la a ta-ntrebare,
Căci ajutorul este-n faţa ta.


E pe genunchi cu tine ! Este Domnul.
E-Acel ce vede cât de-amar suspini.
E-Acel ce-a fost cu tine-n bucurie
Şi-acum trece cu tine printre spini. 


Deci mulţumeşte-I pentru încercare 
Şi laudă-L chiar dacă eşti zdrobit ,
Ştiind că în durerea cea mai mare
El e cu tine... nu te-a părăsit. 


~Amin~