Câştigul care rămâne

A mai trecut un an şi iată:

Prin anotimpuri te-a purtat

Acel pe care-L numeşti ,,Tată”,

Pe braţul Său de Împărat.

Gândeşte-te acum o clipă:

În anul care a trecut

Zburând pe-a timpului aripă,

Ce-ai câştigat? Cât ai pierdut?

De Isus încă locuieşte

În vasul tău umil de lut,

De Îl iubeşti şi te iubeşte,

Atunci nimic nu ai pierdut.

Sunt spini pe cale.O ştii bine.

E cruntă lupta. Nu-i uşor.

Dar când e Domnul lângă tine,

Parcă nici rănile nu dor…

Gândeşte-te în câte nopţi

Căzut cu faţa la pământ,

Strigat-ai : “Dacă vrei, Tu poţi !

Căci Tu eşti Sfânt, de trei ori Sfânt !”

Şi s-a-ndurat Isus de tine,

Căci L-ai chemat şi ai crezut

Şi-a mers prin încercări cu tine.

El, Regele. Tu, pumn de lut.

Nu zilele senine-s semnul

Că eşti pe calea către Cer,

Ci harul Său care te duce

Spre bucurii ce-n veci nu pier.

De treci acum prin grea furtună,

Gândeşte-te la ziua când

Isus va pune pe-a ta frunte

Cununa slavei, lăcrimând.

Dacă Hristos ţi-e Împărat

Şi-L porţi în inimă şi-n gând,

Orice ai pierde, eşti bogat

Şi-ai pace-n inimă oricând.

~Amin~