Dumnezeul păcii

Când dai Tu pace, Domnul meu,

Când Te înduri Tu, Salvatorul,

Atunci nici valul cel mai greu

Nu îmi mai clatină piciorul.

Când spui Tu Doamne un cuvânt,

Se potoleşte-orice furtună.

Eu nu mă tem de ploi şi vânt,

Căci le străbatem împreună.

Când inima mi-o cercetezi

Şi-n ea pătrunzi Tu, Infinitul,

Te simt cum binecuvintezi

Cu harul Tău, fiinţa-mi:lutul.

Când lângă mine Te cobori,

Nici greul nu-mi mai pare greu,

Căci bucurii de nedescris

Găsesc în Tine, Tatăl meu.

Pe braţul Tău mă las purtat

Cu tot ce sunt şi ce iubesc.

Tu eşti al păcii Împărat…

Spre slava Ta vreau să trăiesc!

~Amin~

Nu merităm şi totuşi...

 Să nu ne amăgim crezând

Că I-am făcut lui Dumnezeu un loc

În viaţa noastră pe acest pământ,

Când El e Necuprinsul, El e tot!

El locuieşte-n inimi ce-s predate

În întregime, înaintea Lui,

În inimi ce se lasă modelate

Şi copleşite de iubirea Lui…

El ne-a dat tot şi totul ni se cere.

El fără noi, rămâne Dumnezeu.

Noi fără El, n-avem nici o putere

Şi-am fi zdrobiţi de păcătosul eu.

Ce mare-i mila Ta! Ce minunată!

Nu merităm şi totuşi ne iubeşti

Şi Îţi doreşti ca să păşim odată

Prin harul Tău...în slăvile cereşti!

~Amin~

Cu El biruim

Suntem ca firul de praf ce se-opreşte

Pentru o clipă pe negrul pământ,

Iar apoi, alte zări întâlneşte,

Fiind uşor purtat pe-aripi de vânt.

Trec ani întregi, dar nouă ni se pare

Că au trecut doar clipe din viaţă.

Suntem numai un abur ce dispare,

Dar noi avem o ţintă şi-o speranţă!

Suntem atât de mici pe-acest pământ,

Dar dacă ne plecăm în rugăciune,

Simţim în noi puterea Celui sfânt,

Lăsând în urmă trecătoarea lume.

Putem atinge prin credinţă Cerul,

Păşind prin har pe culmi de bucurii,

Când ne plecăm smeriţi în faţa Celui

Care ne-a scos de sub robia firii.

Noi suntem mici, dar Domnul nostru-I mare!

El mută munţi, croieşte drum prin mări...

Noi suntem slabi, dar braţul Său e tare!

Cu El pe veci suntem biruitori!

~Amin~

Eu sunt cu tine

,,Nu te teme!”
Ce mari cuvinte…
Ce vorbe pline de putere!

Când simţi că totul se destramă
Şi ce-ai avut în abur piere,
Tu crede-n Cel ce totul vede
Şi-ţi porunceşte: ,,Nu te teme!” 

Când valul creşte

Şi este gata să te-nghită
Şi-auzi furtuna cum răcneşte,
Tu crede-n Cel ce porunceşte
Şi vântului şi mării : ,,Gata!”
Iar ochii-ţi pironeşte-n zare
Să-L vezi pe Cel ce te iubeşte
Cum grabnic peste val păşeşte
Şi te ridică cu braţ tare! 

De-n orizontul vieţii tale
Vezi doar ruine, locuri goale
Şi pe pământul fără ploaie
Te prăbuşeşti cu-a ta durere,
Tu crede-n Cel ce totul poate
Şi vei vedea în depărtare
Un Om ce porunceşte : ,,Ploaie!”
Şi pe-al Lui chip scrie : ,,Salvare!” 

,,Nu te teme!”
Ce mari cuvinte!
Ce vorbe pline de putere.
,,Eu sunt cu tine…nu te teme!” 

~Amin~ 

Împotriva curentului

E mult prea multă suferinţă

În lumea de păcate plină

Ca să nu fii, în umilinţă,

Prin harul Său, un om ce-alină.

E mult prea lacomă mulţimea

De oameni de pe-acest pământ,

Ca tu să nu îţi împarţi pâinea

Cu cel sărac, cu cel flămând.

Când răzbunarea e la culme

Şi mulţi, uitând de Dumnezeu,

Prin ură îşi clădesc un nume,

Tu să întorci obrazul tău…

Şi să nu ştii ce-i răutatea,

Chiar dacă te vei întâlni

Pe calea ta cu nedreptatea.

Tu plin de dragoste să fii!

Să fii un om ce se jertfeşte

Şi uită de al său folos…

Să fii un om care iubeşte

Să fii lumină, prin Hristos!

Când cerul tot trăieşte-n tine,

Când Îl cunoşti pe Dumnezeu,

Îţi lipeşti inima de bine

Şi pui pe-o cruce eul tău...

~Amin~

O inimă întreagă

Pun inima pe-altar ‘naintea Ta.

În întregime, Domnul meu, o ştii.

Ea bate numai la porunca Ta,

Iar Tu în palme, iubitor o ţii...

Tu ştii când bucuria o inundă

Sau când durerea grea o copleşeşte

Şi îi vorbeşti cu vocea Ta cea blândă,

Iar ea, Isuse scump…ea Te iubeşte.

Dar dacă nu-i a Ta în întregime,

Şi alte lucruri o mai stăpânesc,

Te rog să mistui tot ce-i rău în mine

Şi să mă-nveţi mai mult să Te iubesc.

O, leagă-mi Doamne inima de Cer!

Fă să tânjească numai după Tine

Lăsand în urmă  lucruri care pier!

Tu ai creat-o şi îţi aparţine!

Pun inima pe-altar ‘naintea Ta...

Lucrează Doamne cu putere-n ea!

~Amin~

Golgota

Pe dealul Golgotei, pe crucea de lemn,

Cu faţa brăzdată de sânge şi lacrimi,

Hristos a zdrobit al nostru blestem,

Răbdând din iubire şi ură şi patimi.

,,Iertare! Iertare! Iertare!’’

S-a scris pentru noi pe Calvar…

Iertare plătită cu lacrimi amare!

Hristos a fost Mielul pe-altar.

Ne-a împăcat Isus atunci cu Cerul,

Fiind El însuşi jertfa ce-a fost dată

Şi-a revărsat asupra noastră harul

De a-L numi pe Domnul nostru ,,Tată”!

Nu-i o poveste Golgota. Nu-i mit.

Nu-i doar un om ce-a fost întins pe-o cruce.

Isus Hristos din dragoste-a venit

Povara lumii-ntregi să o ridice!

Prin mila Sa avem noi astăzi harul

De-a ne pleca genunchii-n faţa Lui,

Să-I spunem bucuria sau amarul.

Salvaţi am fost prin jertfa Fiului!

Nu mai suntem robiţi de întuneric,

Ci-L lăudăm pe El prin rugăciuni

Şi-ncrezători în braţul Său puternic,

Vedem cum ne ascultă prin minuni.

O, Miel Ceresc, cu fruntea la pământ,

Venim cu toţi azi să Îţi mulţumim

De mila Ta, de harul Tău ceresc...

Slăvit să fii, în veci de veci, amin!