Iartă-ne...

Nu îți întoarce Fața de la noi…

Mai iartă-ne încă o dată, Tată

Și spală-ne veșmântul de noroi

Sângele Tău alungă orice pată.

Mi-e greu să-Ți înțeleg iubirea mare.

Cum, Tu, care ești drept, de trei ori Sfânt,

Încă privești spre noi cu îndurare

Și îți reverși și-azi mila pe pământ?

Venim la Tine iar cu inimi frânte,

Cu pumnii goi, sătui de amăgire

Și-n loc să ne alungi prin reci cuvinte,

Tu ne îmbraci în milă și iubire.

Cum de un Dumnezeu care nu poate

Cu ochii-I sfinți păcatul a-l privi

Ne mai ridică iar din neagra noapte,

Ca din tâlhari, să-I devenim copii?

E harul Tău, Isuse, numai harul

Ce ne mai ține astăzi în viață.

Când ai băut în Ghetsimani paharul,

Ne-ai oferit o țintă și-o speranță.

Ne-ai câștigat pe Golgota prin sânge…

Ai pus în noi un dor de veșnicie

Și-am învățat că inima se frânge

Când nu îți aparține numai Ție

Ești Rege, Doamne, peste viața noastră.

Doar lângă Tine noi tânjim să fim

Și pentru noi, doar Cerul e acasă

De-aceea, iartă-ne, Te rog…amin!

El „ se va lăsa găsit de tine “ (1 Cronici 28:9)

După Tine, Doamne, îmi însetează sufletul,

Fața Ta o caut și tânjesc s-o privesc.

Nume mai presus de orice nume, Tu ești totul.

Prin Tine sunt ce sunt, și-Ți mulțumesc…

N-am să-nțeleg, Isus, ce ai găsit la mine,

Nu am nimic ce-i bun sau vrednic de iubit.

Mi-ai dat viață, renunțând la Tine

Și-n brațul Tău de Tată, cu milă m-ai primit.

Privesc spre viața mea și mi-e rușine

De orice clipă ce-n zadar s-a dus,

De orice ceas când n-am stat lângă Tine.

O, iartă-mi nepăsarea, prin harul Tău Isus!

După Tine, Doamne, îmi însetează sufletul,

Fața Ta o caut și tânjesc s-o privesc.

Iți multumesc că îmi asculți suspinul

Și că acei care Te caută, Te găsesc…

~Amin~

Vrednic să fii lăudat

Nu-i nimeni, Isuse drag, ca și Tine!

O spun și o cred cu tot ce e-n mine.

O spun și o cred și printre suspine:

Tu ești Suveran. Nu-i nimeni ca Tine.

Ce as putea ca să-Ți ofer, o, Tată?

Ce să aduc pe-altar ‘naintea Ta?

Nu am decat o inimă –ncercată,

Dar Te iubește, Doamne. Este a Ta.

Ce să-Ți ofer să-Ți mulțumesc de harul

Ce m-a salvat pe dealul Golgota,

Când ai băut de dragul meu paharul

Atâtor urâciuni din viața mea?

Cum aș putea să-Ți mulțumesc că-n ceasul

Când simt că nu mai pot înainta

Tu îmi îngădui ca să-Ți aud glasul

Și îmi șoptești ca nu mă vei lăsa?

Îmi plec genunchii azi în fața Ta,

Îmi plec ființa Tată-n închinare.

Ți se cuvine toată lauda

Și numai Tu ești vrednic de-adorare.

~Amin~

Tu poți totul

Cum aș putea să nu mă-ncred în Tine

Când Tu, un Miel zdrobit de vina mea

M-ai împăcat cu Cerul și cu Tine

Mi-ai dat viață, sus, pe Golgota?

Cum să mă tem, când Tatăl meu e Rege

Și cum să tremur când ispite vin?

Îl chem pe El ca rănile să-mi lege

Și împreună, iar la drum pornim.

Nu sunt un biet pribeag. Nu rătăcesc,

Ci zi de zi mă las purtat de Tine

Și zi de zi ma lupt să Te slujesc,

Căci toata gloria Ți se cuvine Ție.

Fă dar ce vrei, Isus cu viața mea…

Iți aparține Ție-n întregime.

Tu ai în Cer și pe pământ puterea.

Tu știi mai bine. Eu mă-ncred în Tine!

 ~Amin~

Dumnezeul păcii

Când dai Tu pace, Domnul meu,

Când Te înduri Tu, Salvatorul,

Atunci nici valul cel mai greu

Nu îmi mai clatină piciorul.

Când spui Tu Doamne un cuvânt,

Se potoleşte-orice furtună.

Eu nu mă tem de ploi şi vânt,

Căci le străbatem împreună.

Când inima mi-o cercetezi

Şi-n ea pătrunzi Tu, Infinitul,

Te simt cum binecuvintezi

Cu harul Tău, fiinţa-mi:lutul.

Când lângă mine Te cobori,

Nici greul nu-mi mai pare greu,

Căci bucurii de nedescris

Găsesc în Tine, Tatăl meu.

Pe braţul Tău mă las purtat

Cu tot ce sunt şi ce iubesc.

Tu eşti al păcii Împărat…

Spre slava Ta vreau să trăiesc!

~Amin~

Nu merităm şi totuşi...

 Să nu ne amăgim crezând

Că I-am făcut lui Dumnezeu un loc

În viaţa noastră pe acest pământ,

Când El e Necuprinsul, El e tot!

El locuieşte-n inimi ce-s predate

În întregime, înaintea Lui,

În inimi ce se lasă modelate

Şi copleşite de iubirea Lui…

El ne-a dat tot şi totul ni se cere.

El fără noi, rămâne Dumnezeu.

Noi fără El, n-avem nici o putere

Şi-am fi zdrobiţi de păcătosul eu.

Ce mare-i mila Ta! Ce minunată!

Nu merităm şi totuşi ne iubeşti

Şi Îţi doreşti ca să păşim odată

Prin harul Tău...în slăvile cereşti!

~Amin~

Cu El biruim

Suntem ca firul de praf ce se-opreşte

Pentru o clipă pe negrul pământ,

Iar apoi, alte zări întâlneşte,

Fiind uşor purtat pe-aripi de vânt.

Trec ani întregi, dar nouă ni se pare

Că au trecut doar clipe din viaţă.

Suntem numai un abur ce dispare,

Dar noi avem o ţintă şi-o speranţă!

Suntem atât de mici pe-acest pământ,

Dar dacă ne plecăm în rugăciune,

Simţim în noi puterea Celui sfânt,

Lăsând în urmă trecătoarea lume.

Putem atinge prin credinţă Cerul,

Păşind prin har pe culmi de bucurii,

Când ne plecăm smeriţi în faţa Celui

Care ne-a scos de sub robia firii.

Noi suntem mici, dar Domnul nostru-I mare!

El mută munţi, croieşte drum prin mări...

Noi suntem slabi, dar braţul Său e tare!

Cu El pe veci suntem biruitori!

~Amin~