miercuri, 15 februarie 2012

Ridică-ţi ochii spre Cer


Nu simţi fiori când te gândeşti
C-Acel ce-a întocmit uscatul,
Acel ce-I veşnic Împăratul,
E Cel pe care Îl slujeşti?

Când ai un Dumnezeu în stare
Să mute munţi din locul lor
Ca să îţi vină-n ajutor,
De ce disperi prin încercare?

Oare-ai uitat că El e-Acelaşi?
În El nu-I umbră de schimbare.
Deci fie noaptea cât de mare,
El va conduce ai tăi paşi.

Pleacă-ţi genunchii-n umilinţă.
Pleacă-ţi fiinţa-n faţa Lui…
Hristos va asculta ce-I spui,
Dacă-I vei spune cu credinţă.

Acel ce-I Domn în bucurii
Şi te-nconjoară cu-ndurare,
Rămâne Domn şi-n încercare
Deci fără teamă tu să fii!

Să nu îţi tremure fiinţa
Când suflă vântul furios.
Nădejdea ta e în Hristos
Şi tot la El e biruinţa!

Ridică-ţi deci acum privirea
Din praful negru de-ndoială
Şi mergi pe cale cu-ndrăzneală,
Ştiind că-n El e izbăvirea...

Iar într-o zi, cu ochii-n lacrimi,
La pieptu-I te va strânge Mielul
Şi împărţind cu sfinţii Cerul,
Tu vei uita de plâns şi patimi.

~Amin~

Un comentariu: