Nu
simţi fiori când te gândeşti
C-Acel
ce-a întocmit uscatul,
Acel
ce-I veşnic Împăratul,
E
Cel pe care Îl slujeşti?
Când ai un Dumnezeu în stare
Să
mute munţi din locul lor
Ca
să îţi vină-n ajutor,
De
ce disperi prin încercare?
Oare-ai
uitat că El e-Acelaşi?
În
El nu-I umbră de schimbare.
Deci
fie noaptea cât de mare,
El
va conduce ai tăi paşi.
Pleacă-ţi
genunchii-n umilinţă.
Pleacă-ţi
fiinţa-n faţa Lui…
Hristos
va asculta ce-I spui,
Dacă-I
vei spune cu credinţă.
Acel
ce-I Domn în bucurii
Şi
te-nconjoară cu-ndurare,
Rămâne
Domn şi-n încercare
Deci fără teamă tu să fii!
Să
nu îţi tremure fiinţa
Când
suflă vântul furios.
Nădejdea
ta e în Hristos
Şi
tot la El e biruinţa!
Ridică-ţi
deci acum privirea
Din
praful negru de-ndoială
Şi mergi pe cale cu-ndrăzneală,
Ştiind că-n El e izbăvirea...
Iar într-o
zi, cu ochii-n lacrimi,
La pieptu-I te va strânge Mielul
Şi împărţind cu sfinţii Cerul,
Tu
vei uita de plâns şi patimi.
~Amin~
Frumos!
RăspundețiȘtergere