Nu merităm şi totuşi...

 Să nu ne amăgim crezând

Că I-am făcut lui Dumnezeu un loc

În viaţa noastră pe acest pământ,

Când El e Necuprinsul, El e tot!

El locuieşte-n inimi ce-s predate

În întregime, înaintea Lui,

În inimi ce se lasă modelate

Şi copleşite de iubirea Lui…

El ne-a dat tot şi totul ni se cere.

El fără noi, rămâne Dumnezeu.

Noi fără El, n-avem nici o putere

Şi-am fi zdrobiţi de păcătosul eu.

Ce mare-i mila Ta! Ce minunată!

Nu merităm şi totuşi ne iubeşti

Şi Îţi doreşti ca să păşim odată

Prin harul Tău...în slăvile cereşti!

~Amin~

Cu El biruim

Suntem ca firul de praf ce se-opreşte

Pentru o clipă pe negrul pământ,

Iar apoi, alte zări întâlneşte,

Fiind uşor purtat pe-aripi de vânt.

Trec ani întregi, dar nouă ni se pare

Că au trecut doar clipe din viaţă.

Suntem numai un abur ce dispare,

Dar noi avem o ţintă şi-o speranţă!

Suntem atât de mici pe-acest pământ,

Dar dacă ne plecăm în rugăciune,

Simţim în noi puterea Celui sfânt,

Lăsând în urmă trecătoarea lume.

Putem atinge prin credinţă Cerul,

Păşind prin har pe culmi de bucurii,

Când ne plecăm smeriţi în faţa Celui

Care ne-a scos de sub robia firii.

Noi suntem mici, dar Domnul nostru-I mare!

El mută munţi, croieşte drum prin mări...

Noi suntem slabi, dar braţul Său e tare!

Cu El pe veci suntem biruitori!

~Amin~