Chiar
dacă zilele nu sunt mereu pline de raze de lumină ,
E-o Mână străpunsă ce mă călăuzeşte prin aburi de ceaţă.
E-o Mână ce n-a obosit prin furtuni sau senin
să mă ţină.
Doar ea mă conduce şi mereu îmi arată drumul spre casă.
Chiar de nu pot să merg mereu pe calea strâmtă
alergând
Şi-n suflet nu îmi clocotesc zilnic bucuria şi speranţa...
Tu mă ajuţi să mă ridic din praful greu de pe
pământ
Şi să îţi mulţumesc că Tu eşti bucurie, pace.Tu eşti viaţă.
Doamne, Te iubesc !
Pentu că ştii să legi o rană, pentru că lacrima îmi ştergi ,
Pentru că-mi dai eliberare, şi-mi pui picioarele pe stâncă ,
Pentru că ştiu că niciodată Tu de la mine n-ai să pleci
Şi Mâna Ta nu e prea scurta, oriunde-aş fi, să mă ajungă.
Dar Te iubesc şi pentru lacrimi, pentru durerea
trecătoare
Şi pentru rănile din luptă, pentru amarul meu
suspin ,
Pentru că Tu rămâi acelaşi în lumea asta schimbătoare ,
Cât voi trăi pe-acest pământ, Te voi iubi, Isus…amin!
Scumpa Domnul Să te binecuvânteze, văd că ai o relaţie frumoasă cu Isus!!!
RăspundețiȘtergere