vineri, 11 noiembrie 2011

Doamne, Te iubesc !


 Chiar dacă zilele nu sunt mereu pline de raze de lumină ,
 E-o Mână străpunsă ce mă călăuzte prin aburi de ceaţă.
 E-o Mână ce n-a obosit prin furtuni sau senin să mă ţină.
 Doar ea mă conduce şi mereu îmi arată drumul spre casă.
 
 Chiar de nu pot să merg mereu pe calea strâmtă alergând
 Şi-n suflet nu îmi clocotesc zilnic bucuria şi speranţa...
 Tu mă ajuţi să mă ridic din praful greu de pe pământ
 Şi să îţi mulţumesc că Tu eşti bucurie, pace.Tu eşti viaţă.
 
 Doamne, Te iubesc !
 
 Pentu că ştii să legi o rană, pentru că lacrima îmi ştergi ,
 Pentru că-mi dai eliberare, şi-mi pui picioarele pe stâncă ,
 Pentru că ştiu că niciodată Tu de la mine n-ai să pleci
 Şi Mâna Ta nu e prea scurta, oriunde-aş fi, să mă ajungă.
 
 Dar Te iubesc şi pentru lacrimi, pentru durerea trecătoare
 Şi pentru rănile din luptă, pentru amarul meu suspin ,
 Pentru că Tu rămâi acelaşi în lumea asta schimbătoare ,
 Cât voi trăi pe-acest pământ, Te voi iubi, Isus…amin!

Un comentariu:

  1. Scumpa Domnul Să te binecuvânteze, văd că ai o relaţie frumoasă cu Isus!!!

    RăspundețiȘtergere